Florentin Bãluțã: Oricum, eu le acord nota 10+ atât maghiarilor, cât și românilor de acolo…
Florentin Bãluțã: Oricum, eu le acord nota 10+ atât maghiarilor, cât și românilor de acolo…

Nu îmi propun sã scriu despre veșnicele discuții privind autonomia maghiarã sau România mare, sau despre o istorie mai mult sau mai puțin falsificatã în funcție de interesele fiecãrei națiuni, șamd. Istoria ne aratã unde am fost, o înțelege fiecare cum vrea și nu prea are legãtura cu prezentul (vezi relația FrantaGermania în istorie și prezent… și cu asta am spus totul). 

Aș scrie mai degrabã despre un bun exemplu și o lecție de conviețuire simplã dintre români si etnicii maghiari, trãitã de mine în Ardeal chiar dacã doar pentru cele câteva zile petrecute acolo. Iatã despre ce este vorba.

Acum câteva luni am fost la o revedere cu foști colegi din armatã la Sovata, o stațiune gestionatã în mare parte de etnici maghiari (cel putin asa am ințeles). Nu vorbesc acum despre impecabilul mod în care aratã statiunea, deși noi cei din sudul țãrii am avea multe de învãțat de la ei, ci despre buna relaționare a noastrã, a românilor, cu gazdele maghiare…începând de la hotelul unde am fost cazați, de la mâncarea excelentã cu care am fost serviți, pânã la maghiarii întâlniți pe stradã, în parc, sau de prin magazine. Nici pe departe nu am intâlnit oameni reticenti, sau cu priviri piezișe, ori rãutãți din partea acestora. 

Din contrã, mi s-au pãrut foarte civilizați si amabili, aveai impresia cã te afli undeva în occident, nu în România. Sigur, la un magazin am întâlnit o vânzatoare care mi s-a pãrut cã nu vrea sã comunice cu mine în limba românã. Primul meu impuls ca roman a fost de a o pune la punct cu câteva cuvinte. 

Bine cã m-am abținut la timp, era mama patroanei care plecase pentru câteva minute, lãsând-o pe aceasta în locul ei, la tejghea. Tocmai ce se întorsese și si-a cerut scuze în limba românã pentru aceasta, spunând cã nu intelegea bine limba românã. 

Asta a fost cea mai bunã dovadã cã nu trebuie sã ne grãbim în a clasifica un om înainte de a vedea despre ce este vorba… și totul ar fi din cauza unei mentalitãți învechite de care ar trebui sã scãpãm grabnic, sã învãțãm sã-i ascultãm, sã le înțelegem nemulțumirile în mod pragmatic viz-a-vis de noi, întrucât cu siguranțã avem ce învãța de la ei (v-am exemplificat mai sus) și ceea ce mi se pare a fi și mai important, e sã ne respectãm între noi ca oameni. 

Oricum, eu le acord nota 10+ atât maghiarilor, cât și românilor de acolo pentru felul cum aratã Sovata si de ce nu, Odorheiul Secuiesc… un orãșel foarte curat și cochet….este clar cã acolo existã oameni gospodari. 

Sf.Gheorghe mi s-a pãrut un oras cu blocuri comuniste, rece și neprimitor, dar m-au intristat si satele destul de sãrace din Covasna (unele chiar foarte sãrace). În rest peisaje de vis. 

Pe drum am oprit unde existau la vanzare diverse lucruri tradiționale. Acolo era o toaletã curatã iar la intrare nu era nimeni ca sa incaseze bani, ci doar o cutie cu o nișã la partea superioarã pe care scria 1 leu. Deci iatã de unde trebuie sã plecãm, de la detalii. Ele fac totul.