Eugen Lovinescu – ferestre și vieți duble
Eugen Lovinescu – ferestre și vieți duble

Sã-l citești ca și simplu romancier pe Eugen Lovinescu, dupã ce te-ai cufundat în opera sa vastã nãscutã pe plaiurile criticii respectiv ale eseului, este un adevãrat examen de maturitate culturalã, punîndu-te la încercare, dacã poți accepta postfațele și prefațele scrise superb de alții, ca și pãrțile organice ale unei opere scrise de un geniu.

Micul roman Viațã dublã poate fi conceput ca o postfațã catarticã a unui capitol scris sangvinic de Eugen Lovinescu în Istoria civilizației române moderne (tradusã în maghiarã de András János). Parcã aceastã Viațã dublã ar avea un rol de supapã în procesul de redactare al profilurilor unor poeți și scriitori români, fiind vizați în acest fel mai ales cei de pe malul mãrilor vieții de noapte și a egzaltãrii erotice.

Mateiu Caragiale? Cu nopțile decadente? Gusturile amare ale zorilor întâlnite la ieșiri din odãile nopții, îndulcite cu înlocuitor de zahãr?

Da, s-ar putea concepe Viațã dublã ca și o postfațã, scrisã în elan, uitând de firul liric, încãrcând-o cu observații critice și filozofice. Conform personajelor inițiate în vârtejul erotic al micului roman (vezi pe Diomo de exemplu): ”nu ascultãm glasul limpede, societatea ni le-a pervertit. În locul senzualitãții, literatura a întrodus sentimentalismul”. 

Criticã literarã într-un roman al geloziei și a freamãtului pierderii obligatorii? Cine este alteregoul lui Eugen Lovinescu în Viața dublã? Andrei? Diomo? Ce este de fapt Viațã dublã? Un roman-tratat literar, sau o criticã literarã trecând bariera liricii?

Roman cu vieți și ferestre duble?