Etnocult – un mozaic etnic și cultural
Etnocult – un mozaic etnic și cultural

De-a lungul timpului, relațiile dintre români și maghiari s-au dovedit a fi în general tensionate. Acest lucru a fost cauzat de conflictul de interese politice, administrative și teritoriale asupra Transilvaniei, spațiu ocupat de oameni din ambele etnii. Totuși, în ciuda tuturor demersurilor luate de oficialii ambelor tabere pentru ocuparea întregului teritoriu, oamenii de aici au reușit sã conviețuiascã pentru aproximativ 1.000 de ani. Dar pânã la urmã, ce înseamnã a conviețui?

Dicționarul explicativ al limbii române oferã o definiție generalã: ,,a trãi laolaltã, în același loc cu cineva, a coabita”. Așadar, se poate spune cã românii și maghiarii au reușit sã conviețuiascã pânã acum. Însã sub ce formã? Izvoarele istorice ne ajutã sã ajungem la concluzia cã inclusiv pânã la finalizarea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, au fost perioade de toleranțã reciprocã între cele douã popoare, factorul determinant fiind posesia oficialã a Transilvaniei. Când teritoriul era deținut de români, maghiarii erau un ,,popor tolerat”, iar când acesta era deținut de maghiari, vice-versa. Dar aceastã relație nu îndeplinește una dintre Cele 10 Porunci biblice, aceea de ,,a-ți iubi aproapele”.

În ciuda scepticismului naționaliștilor extremi în privința îmbunãtãțirii relațiilor dintre români și maghiari, existã multe zone din România care sunt demne de luat ca model, regiuni în care ambele etnii nu doar conviețuiesc, dar țin unii la alții precum la propria familie.

Un astfel de exemplu este Cluj-Napoca, cu cei peste 50.000 de maghiari, conform recensãmântului din 2011, se bucurã de aceleași privilegii sociale precum restul locuitorilor.

La fel se întâmplã și în Satu Mare, unde 34% din populația orașului este reprezentatã de maghiari sau în Harghita, unde sunt majoritari cu 84% din totalul de locuitori. În toate aceste localitãți, dar și în altele, existã școli atât pentru români, cât și pentru maghiari, dar și mixte. Mai mult, nu existã discriminãri, în general, la oferirea serviciilor de stat, cum ar fi domeniul medical, al securitãții sau a turismului.

Totuși, din nefericire, mai existã orașe cu oameni discriminatorii unii fațã de ceilalți, oameni care pun mai presus niște neînțelegeri din trecut pentru ,,o bucatã de pãmânt”, în loc sã priveascã înainte la binele comun al ambelor popoare. Un exemplu formidabil în ceea ce privește înțelegerea multietnicã este reprezentat de Dobrogea, unde conviețuiesc 18 etnii diferite de mult timp.

Acest mozaic etnic le-a construit un renume dobrogenilor, acela de oameni ospitalieri, oameni care nu se uitã la culoarea pielii, limba vorbitã sau la alte elemente ale aparenței, ci exclusiv la sufletul și comportamentul omului. Din acest motiv, în Dobrogea a luat naștere proiectul cultural Etnocult, ceea ce nu este nimic altceva decât memoria culturalã a comunitãții locale. Anul acesta, proiectul s-a desfãșurat în perioada 1 septembrie – 31 octombrie și a fost organizat de Asociația de Dezvoltare Regionalã “Aegyssus”.

Fiind cofinanțat de Guvernul României prin Departamentul pentru Relații Interetnice, Etnocult a vizat sprijinirea dialogului interetnic și intercomunitar la nivel regional, adicã județele Tulcea și Constanța, promovarea diversitãții etnice, lingvistice, religioase și culturale. Una dintre activitãțile cele mai importante a fost simpozionul organizat la Tulcea numit ,,Împreunã”, în cadrul cãruia reprezentanții comunitãții multietnice au discutat despre importanța unirii forțelor tuturor etniilor pentru a ajunge la pace și armonie.

Așadar, oamenii din sud-estul României, dar și maghiarii și românii din anumite zone reprezintã modele demne de urmat pentru îmbunãtãțirea relațiilor dintre româno-maghiare în general. Nu este vorba doar de o conviețuire platonicã, de suprafațã, care sã ofere impresia unei relații de toleranțã forțatã, deoarece aceasta ar fi cea mai simplã soluție, iar, din pãcate, aceasta este adoptatã de cele mai multe etnii din lume care nu de ales. Cu toate acestea, veridicitatea cuvintelor lui Martin Luther King, un luptãtor pentru pace, rãmâne valabilã și astãzi: ,,Întunericul nu poate alunga întunericul, numai lumina poate face asta. Ura nu poate alunga ura, numai dragostea poate face asta”.

Din acest motiv este important sã învãțãm sã ne iubim aproapele, indiferent de etnie, rasã sau religie, iar când toatã lumea va face acest lucru, pacea deplinã va fi atinsã. Însã un obiectiv atât de mãreț poate fi îndeplinit doar prin pași mici și siguri. De ce sã nu fie românii și maghiarii promotorii acestui proces?