Emeric Dembróvszki – omul de la granița legendei cu realitatea
Încep cu o mãrturie: spre deosebire de majoritatea bãrbaților, eu nu mã pricep deloc la sport și, prin urmare, nici la fotbal. Cei din anturajul meu cunosc zicala mea devenitã celebrã: urãsc fotbalul, chimia și limba rusã. La acestea mai adaug, de regulã, încã un lucru: am fobia farmaciilor. Cu toate acestea, ca o ironie a sorții, soția mea momentan lucreazã ca farmacistã, anterior fiind profesoarã de chimie. Colac peste pupãzã: am scris și un miniroman, care a avut la bazã chimia. Cât despre limba rusã, analizând evoluția evenimentelor internaționale din ultima vreme, nu exclud ca în viitor sã mã vãd nevoit sã învãț aceastã limbã.

În ceea ce privește fotbalul, este de ajuns sã vã spun doar cã pânã în urmã cu câteva luni eram ferm convins cã Reghecampf este denumirea unui stadion și nu numele unui om al sportului rege. ținând cont de acest handicap al meu, nu e de mirare cã nici numele fostului fotbalist de renume mondial Emeric Dembróvszki nu-mi spunea nimic înainte.

Soarta a fãcut sã mã întâlnesc cu acest om de excepție, cu ocazia Zilelor Comunei Câmpulung la Tisa, localitatea natalã a marelui fotbalist. Acolo unde, ca fapt divers, menționez: existã un teren de fotbal, zic eu, unic în România, și poate chiar în lume, prin faptul cã porțile, printr-o eroare umanã greu de înțeles, nu sunt amplasate fațã în fațã, ci excentric.

Așa am aflat, deci, cã Emeric Dembróvszki (Dembróvszki Imre, Csöpi, Dembro) a obținut rezultate semnificative, jucând în echipa naționalã a României.

Pentru cei ca și mine, sã vedem, pe scurt, cine este de fapt Emeric Dembróvszki? Dembróvszki s-a nãscut în data de 6 octombrie 1945 (de altfel, ziua în care comemorãm martirii arãdeni ai Revoluției din 1848), în localitatea maramureșeanã Câmpulung la Tisa. școala generalã a absolvit-o în localitatea natalã, mai apoi a studiat la Sighetu Marmației.

Ca și militar în termen, a fost repartizat la București, apoi transferat la Roman, de unde – datoritã faptului cã i-au descoperit talentul fotbalistic – a fost detașat la Bacãu, la echipa de fotbal din divizia B. La puțin timp, echipa la care a jucat a promovat, ajungând în divizia A. În decurs de un an, Dembróvszki a ajuns sã joace în naționala României.

A fost selecționat de 30 de ori, jucând și la Campionatul Mondial organizat în Mexic, în 1970. Tot în același an, echipa a ajuns, pentru prima oarã în istorie, în sferturile de finalã ale cupei UEFA.
 

             Echipa României în 1970 în Mexic, cu Dembróvszki Imre și Szathmári Lajos

Dembróvszki a jucat fotbal pânã în 1981, dupã care a activat ca antrenor la echipe din Timișoara. Momentan este pensionar și locuiește la Timișoara, mai exact, într-o localitate din vecinãtatea orașului.

Ceea ce este și mai demn de remarcat: Emeric Dembróvszki a fost ales în 1970 cel mai bun jucãtor al naționalei, ocupând astfel un loc în selecționata lumii. Altfel spus, era printre cei mai buni 16 jucãtori ai lumii, împreunã cu Pelé. Atacantul naționalei noastre chiar a marcat un gol în meciul cu Brazilia lui Pelé.

Golul lui Dembróvszki Imre din meciul cu Brazilia, 1970, Guadalajara:

              
Ca o micã parantezã: comentatorii de specialitate considerã anul 1970 ca fiind anul în care a început decãderea fotbalului maghiar, care pânã atunci a fost încununat de glorie. Este destul doar sã ne gândim la așa-numita Echipã de Aur, care a înregistrat performanțe deosebite.

Excluzând anii 1930 și 1950, când Ungaria, pur și simplu, nu a participat la campionat, Campionatul Mondial din Mexic a fost primul campionat la care selecționata Ungariei nu a obținut dreptul de a participa. În aceste condiții, un fotbalist român de naționalitate maghiarã, originar din Câmpulung la Tisa, Dembróvszki Imre obține rezultate remarcabile ca jucãtor al echipei României, devenind renumit nu numai în țarã, ci și în strãinãtate.

Drept rãsplatã pentru rezultatele obținute la Campionatul Mondial din Mexic, echipa de fotbal a României a fost invitatã la televiziune, ceea ce în acele vremuri avea o însemnãtate foarte mare. Cu toate cã înainte de emisiune li s-a impus fotbaliștilor sã spunã doar ceea ce figura în scenariul dinainte pregãtit, ei nu s-au prea conformat.

În concret: nu au adus mii de mulțumiri Partidului Comunist Român. Drept consecințã, din premiul de 35 de mii de lei promis anterior, doar 5 mii au ajuns în buzunarele fotbaliștilor. Ba mai mult, și acești bani au fost impozitați cu 1400 de lei. La fel, autoturismele Dacia promise le-au primit doar dupã șase luni de așteptare, ca pedeapsã pentru nesupunere…

La un moment dat, se spunea despre Dembróvszki cã i s-a fãcut statuie în Mexic. Ba mai mult, chiar în zilele noastre mulți microbiști trãiesc cu ideea cã Dembróvszki are statuie în Mexic, ceea ce nu corespunde realitãții, cu toate cã povestea are un sâmbure de adevãr.

Cu riscul de a spulbera mitul sau legenda referitoare la statuie, cu ocazia întâlnirii noastre de la Câmpulung, i-am adresat întrebarea, care preocupã de mulți ani opinia publicã iubitoare de fotbal: chiar aveți statuie sau bust în Mexic, dupã cum majoritatea oamenilor cred? Rãspunsul a fost negativ. Totuși, cum s-a nãscut aceastã legendã?

– Au vrut sã-mi facã statuie, nu numai mie, ci și celorlalți 15 jucãtori ai selecționatei lumii, dar pânã la urmã acest lucru nu s-a realizat – mi-a explicat Dembróvszki. Organizatorii Campionatului Mondial din Mexic au inițiat un proiect în cadrul cãruia fiecare din cele 16 echipe naționale trebuia sã nominalizeze câte un jucãtor, în vederea alcãtuirii selecționatei lumii. Din partea echipei României m-au ales pe mine.

Astfel, organizatorii doreau sã construiascã lângã stadionul Azteca o alee, numitã Aleea Fotbalului, care avea sã fie împrejmuitã cu statuile celor 16 fotbaliști selectați. Totul a rãmas însã doar la stadiul unui proiect.

În 1972 trebuia sã ne întâlnim pentru a pune în practicã proiectul, ceea ce nu s-a mai întâmplat. și așa, în jurul persoanei mele s-a creat o legendã, un mit, cum cã aș avea statuie în Mexic. De atunci, numele de Dembróvszki și statuia sunt inseparabile. Toatã lumea știe ceva, toatã lumea a auzit câte ceva, dar foarte puțini cunosc adevãrul. Legenda statuii lui Dembróvszki mai dãinuie și în zilele noastre…

                                 Dembróvszki Imre în satul sãu natal, Câmpulung la Tisa

și totuși, Dembróvszki are statuie, chiar dacã nu în Mexic, ci în comuna sa natalã. E drept, statuia sculptatã de cãtre ștefan Balázs este consideratã de cãtre unii un kitsch, situându-se foarte departe de ceea ce numim artã. Cu toate acestea, pentru oamenii din Câmpulung la Tisa acea statuie constituie un simbol al recunoștinței și respectului fațã de omul care a adus faimã localitãții.

La inaugurarea statuii a fost prezent și Dembróvszki, pentru el – dupã cum a mãrturisit – acel eveniment însemnând un moment de neuitat, în primul rând pentru faptul cã la realizarea și amplasarea statuii a contribuit toatã comunitatea. La fel, ca semn de recunoștințã și respect, a fost reînființatã echipa de fotbal a localitãții, Foresta Câmpulung la Tisa, și anual se organizeazã meciuri contând pentru Cupa Dembróvszki.

și uite așa, omul sfințește locul, încet, dar sigur, fotbalul își ocupã din nou rolul de odinioarã în viața celor din Câmpulung la Tisa.