Drepturile lingvistice: 1.Tãblițe multilingve
Drepturile lingvistice: 1. Tãblițe multilingve

În ultima perioadã, am observat cã apar tot mai multe articole legate de drepturile lingvistice ale minoritãților, fie legate de tãblițele multilingve, fie legate de discriminãrile lingvistice. Citind acestea, am devenit foarte confuzã: într-una am vãzut o referințã, de pildã, la art. 39 din Constituția României; într-alta, o referințã la un alt articol, dintr-un alt document. Mi-am dat seama cã ar putea fi multe persoane ca mine, care nu prea înțeleg ce se întâmplã în domeniul protecției drepturilor lingvistice. Astfel a venit ideea sã lansãm un proiect, în cadrul cãruia vom analiza documentele valide din România, referitoare la acest domeniu.

Dat fiind faptul cã acest domeniu este unul foarte complex, vom încerca sã abordam aceastã temã printr-o serie de articole: vom încerca sã sintetizãm drepturile lingvistice în educație, administrație, justiție și ale altor sfere ale vieții publice. Scopul proiectului este de a oferi o imagine mai clarã despre situația actualã și de a ajuta cititorii sã înțeleagã mai bine articolele referitoare la dreptrurile lingvistice.

Care sunt legile prin care sunt asigurate drepturile lingvistice? – mi-am pus prima întrebare, la începutul proiectului. Dupã un scurt timp de cãutare, am gãsit rãspunsul la aceastã întrebare. Drepturile lingvistice sunt garantate de:

• Constituția României
• Legea 215/2001 a Administrației Publice Locale
• Hotãrârea Guvernului Nr. 1415/2002
• Tratatul de Bazã Încheiat Între România și Ungaria
• Convenția-Cadru pentru Protecția Minoritãților Naționale, Încheiatã la Strasbourg
• Carta Europeanã a Limbilor Regionale și Minoritare
• Declarația ONU cu privire la drepturile persoanelor aparținând minoritãților naționale, etnice, religioase și lingvistice

Presupun cã mulți dintre noi am auzit, am citit pe diferite rețele de socializare sau în diferite articole, cã în data de 21.02.2017, Primarul Municipiului Cluj-Napoca a fost obligat sã amplaseze indicatoare bilingve (în limba românã și maghiarã) la intrãrile și ieșirile din municipiu. În acest context, am decis ca în primul articol al proiectului sã încercãm sã vã oferim o imagine cât mai completã despre legile referitoare la folosirea tãblițelor multilingve și despre drepturile minoritãților în acest domeniu.

În primul rând, aplicarea inscripționãrii multilingve este reglementatã de Hotãrârea de Guvern Nr. 1206/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a dispozițiilor privitoare la dreptul cetãțenilor, aparținând unei minoritãți naționale de a folosi limba maternã în administrația publicã localã, cuprinse în Legea administrației publice locale nr. 215/2001.

În Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, este subliniat faptul cã, în cazul unei localitãți unde numãrul locuitorilor aparținând unei minoritãți naționale este cel puțin 20% din numãrul total al locuitorilor, unitãțile administrative-teritoriale sunt obligate sã se asigure inscripționarea denumirii localitãților pe lângã limba românã și în limba minoritãților. Totodatã, este subliniat și faptul cã în cazul în care, din diferite motive, ponderea cetãțenilor aparținând unei minoritãți naționale scade sub limita de 20%, aceste prevederi legate de tãblițele multilingve rãmân in vigoare. Articolele referitoare sunt urmãtoarele:

Art. 76.
(2) În unitãțile administrativ-teritoriale în care cetãțenii aparținând unei minoritãți naționale au o pondere de peste 20% din numãrul locuitorilor, în raporturile lor cu autoritãțile administrației publice locale, cu aparatul de specialitate și organismele subordonate consiliului local, aceștia se pot adresa, oral sau în scris, și în limba lor maternã și vor primi rãspunsul atât în limba românã, cât și în limba maternã.
(4) Autoritãțile administrației publice locale vor asigura inscripționarea denumirii localitãților și a instituțiilor publice de sub autoritatea lor, precum și afișarea anunțurilor de interes public și în limba maternã a cetãțenilor aparținând minoritãții respective, în condițiile prevãzute la alin. (2).
Art. 131.
Prevederile art. 19, art. 39 alin. (7) și ale art. 76 alin. (2) – (4) sunt aplicabile și în cazul în care, din diferite motive, dupã intrarea în vigoare a prezentei legi, ponderea cetãțenilor aparținând unei minoritãți naționale scade sub procentul prevãzut la art. 19.

În Hotãrârea de Guvern Nr. 1206/2001, cele menționate sunt completate cu urmãtoarele:

Art. 4
(1) În localitãțile în care cetãțenii aparținând unei minoritãți naționale au o pondere de peste 20% din numãrul locuitorilor se va asigura inscripționarea denumirii localitãții și în limba maternã a cetãțenilor aparținând minoritãții respective.
Art. 10
(2) Inscripționarea în limba maternã a denumirii unor localitãti are caracter informativ, neputând fi folositã în corespondențã sau în documentele oficiale.
Art. 11
(1) Inscripționarea în limba maternã a denumirii unor localitãti în care cetãțenii aparținând unei minoritãți naționale au o pondere de peste 20% din numãrul locuitorilor se face pe aceeasi tãblițã indicatoare, sub denumirea în limba românã, folosindu-se aceleași caractere, mãrimi de litere și culori, potrivit anexei nr. 2. Inscripționarea se face atât pe indicatoarele rutiere de intrare, cât și pe cele de ieșire din localitate.
(2) Confecționarea tãblițelor indicatoare se realizeazã prin grija primarilor, costul acestora fiind suportat din bugetele locale.
Art. 13
Montarea tãblițelor prevãzute la art. 11 si 12 se face în termen de cel mult 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a normelor prezente.

Totodatã, Convenția Cadru privind Protecția Minoritãților Naționale precizeazã urmãtoarele:
Art.11
(3) În zonele locuite în mod tradițional de un numãr substanțial de persoane aparținând unei minoritãți naționale, Pãrțile vor depune eforturi, în cadrul sistemelor lor juridice, inclusiv, atunci când este cazul, în cadrul acordurilor încheiate cu alte state, și ținând seama de condițiile lor specifice, pentru expunerea denumirilor locale, a denumirilor strãzilor și a altor indicații topografice destinate publicului, deopotriva în limba minoritarã, acolo unde exista o cerere suficientã pentru astfel de indicații.

De asemenea, Carta Europeanã a Limbilor Regionale sau Minoritare prevede urmãtoarele: Art. 10
(2) În ceea ce privește autoritãțile locale și regionale din zonele locuite de un numãr de vorbitori de limbi regionale sau minoritare în care se justificã mãsurile specificate mai jos, Pãrțile se angajeazã sã permitã și/sau sã încurajeze: (g) folosirea sau adoptarea, dacã este cazul alãturi de denumirea în limba (-ile) oficialã (-ale), a formelor tradiționale și corecte ale toponimiei în limbile regionale sau minoritare.

Aplicarea inscripționãrii multilingve este adaptatã rezultatelor recensãmântului din 2002 prin HG 1415/2002, care poate fi accesat pe urmãtoarea paginã web: http://www.legex.ro/Hotararea-1415-2002-34232.aspx .