„Dragã, române, te rog nu mai fi prost!” – Trupa Poethree
„Dragã, române, te rog nu mai fi prost!” – Trupa Poethree

Poethree este o trupã de spoken word (artã performatã pe scenã), formatã din Paul Cristian Crãciun, Ionuț M. Cãlin, Tudor Ciubotari și Suciu Tina, patru oameni deosebiți prin conexiunea extraordinarã pe care o au nu doar la spectacolele lor fantastice la care curge poezia, ci și în viața de zi cu zi. “Suntem patru oameni diferiți, cu gândiri diferite, dar suntem super uniți.

Pãreri diferite, viziuni diferite și, totuși, suntem perfecți împreunã. Suntem patru idioți.” – mi s-au prezentat, râzând, cei de la Poethree, în cadrul unei întâlniri purificatoare prin doza mare de râsete și umor de care cred cã avem cu toții nevoie din când în când. Un lucru e cert: m-am simțit foarte bine cu ei, rezultatul fiind urmãtorul interviu.

– Cum a luat naștere trupa Poethree?

“Ne-am cunoscut în luna mai a anului 2014, la un concurs de spoken word, iar deja în iunie am debutat ca și trupã, organizând împreunã un eveniment.

Aici au venit foarte mulți: prieteni, familie, oameni care habar nu aveau de noi sau de ceea ce facem, dar care, dupã aceea, ne-au susținut. Primul show a fost ciudat, eram încã la început… Problema nu era cã noi nu ne cunoșteam, ci faptul cã nu știam ce facem, nu știa chiar nimeni ce facem. Conceptul de slam poetry nu era cunoscut: noi am început sã jucãm un joc la care nu prea știe nimeni regulile.

În ceea ce privește compoziția trupei, Poethree a avut la bazã patru semințe roditoare. Acest elaborat copac a fot tãiat, la un moment dat, și am rãmas doar trei. Compoziția s-a tot schimbat de-a lungul timpului: am fost și trei, și patru, și cinci. La început am avut chiar și un dj și un basist. Dar, dupã un timp, am rãmas doar noi trei. Tina venea la spectacolele noastre, pânã când a organizat cu noi un spectacol foarte fain la EMA.

Pe atunci, nouã ne trebuia o influențã femininã, cã eram trei neserioși, aveam nevoie de o panseluțã pentru a înfrumuseța arta noastrã. Ea oricum a terminat management artistic, deci ar fi fost pentru noi a achiziție destul de bunã. și așa funcționãm de trei ani, nici nu știam la început ce se întâmplã cu noi.

Dar nici florile frumoase nu înfloresc în primii ani. Noi înflorim odatã la 5 ani, ca cele mai rare flori.” – mi-au povestit bãieții, pe când Tina a adãugat doar zâmbind: “Eu sunt prima din colectivul Poethree.” și susține cã a fost atrasã din primul moment de dinamica extraordinarã a trupei, deși fiecare dintre ei este complet diferit.

– Am înțeles cã sunteți din toate colțurile țãrii.

“Exact. Suntem din Baia-Mare (Paul), din Oradea (Tina), din Constanța (Ionuț) și din Suceava (Tudor).”

– Cu ce vã ocupați în timpul zilei, atunci când nu scrieți poezii?

Paul: “Eu lucrez în IT. Sunt softwer-tester.”

Tudor: “Eu lucrez la bancã. (Vinde sufletele oamenilor diavolului – glumesc ceilalți.) Mai precis, sunt agent de vânzãri pentru o bancã, dar mã ocup și de editare video, actorie… adevãrul e cã fac ce vreau.”

Tina: “Eu am fost mulți ani agent de vânzãri, dupã care Pr de cluburi cam vreo doi ani, vreo trei ani manager artistic și acum încerc sã promovez o firmã de marketing. (Acum face management la noi – adaugã bãieții.).”

Ionuț: “Eu am venit din Constanța în Cluj, pentru facultate. Mi-am depus dosarul la douã facultãți: la Litere, secția germanã-englezã și Istorie. Am intrat la amândouã, dar am decis sã rãmânã istoria pe care am și terminat-o. Acum lucrez în domeniul de amenajãri interioare, decor interior, respectiv cu materiale vegetale. De obicei, ne scriem poeziile noaptea, sau în acele trei ore dinaintea show-ului. Noaptea suntem cu poezia, și ziua, cu munca. Exact ca și Batman…”

Pe când voi reprezentați linia românã în materie de slam poetry, trupa The Nest practicã acest gen pe linie maghiarã. Cum v-ați cunoscut cu membrii acestei trupe?

“L-am cunoscut pe viitorul lider al trupei The Nest, Banga Szilárd, la un concurs foarte tare, organizat de acesta, în luna decembrie a anului 2014.

Pe atunci, grupul The Nest nu exista încã. Dupã acest eveniment, s-a rupt legãtura pentru un timp, dupã care am început sã participãm la evenimentele organizate de nou-înființatul grup The Nest.

Ne-am tot dus la concursuri împreunã. Ne interesa ce fac ei în limba maghiarã, iar pe ei îi interesa ce facem noi pe linie românã. Am participat împreunã și la concursul numit Babel, care a fost un super show: un spoken word în mai multe limbi, cu un invitat german, un slamer din Germania. Eram 3 maghiari și 3 români. Ne-am întâlnit înainte de concurs cu câteva ore, pentru o repetiție, și acolo ne-am unit, cãci evenimentul a ieșit foarte bine. Acum ne spunem frații de la Poethree și frații de la The Nest. În continuare, participãm cu plãcere la evenimentele organizate de ei.”

– Ce vã inspirã, de obicei, în a vã scrie poeziile?

Tudor: “Pe mine mã inspirã total prostia, e cea mai frumoasã chestie. Stai și te uiți la oameni cum sunt proști și te amuzi copios pe tema asta, dupã care iei amuzamentul acela și-l pui în versuri, ca sã faci pe alții sã se amuze de prostia pe care ai vãzut-o tu. De aceea, am scris pe primul tricou al nostru, ca și trupã, pentru un spectacol, urmãtorul îndemn: Dragã române, te rog sã nu mai fii prost!.”
Ionuț: „La întrebarea aceasta evit întotdeauna rãspunsul. Dar acesta este, oricum, simplu: mã inspirã oamenii și amintirile.”

Paul: „Ura mã inspirã. De obicei, poezia mea este pasiv-agresivã. Mai precis, aroganța și nervii definesc poezia mea. Frustrarea și lipsa de bun simț”.

Tina: „Eu susțin cã sunt cea mai mare fanã a oamenilor. Mã inspirã amintirile mele, durerea necunoscutã din oameni. Faptul cã în fiecare zi trãiește omul ceva ce altcineva nu va trãi niciodatã. Cam așa ceva. Faptul cã trãim singuri și murim împreunã, înconjurați de oameni.”

– Cum vã definiți ca și trupã?

“Cum am mai spus, suntem patru viziuni diferite care au un punct comun. Discutãm foarte multe, ne certãm din orice, dacã unuia nu-i convine ceva, vorbim, discutãm, dezbatem. Nu ne certãm, de fapt, e criticã constructivã. Ne susținem încontinuu, ceea ce este foarte important. Poeziile sunt diferite, ideile sunt diferite, stilurile sunt diferite. Poți sã-ți critici colegul de echipã, dar sã-l susții, sã-l ajuți sã evolueze.

Poezia oricum este subiectivã. Sunt mulți care ne susțin, dar foarte mulți care ne criticã, ne criticã poezia, felul în care o prezentãm, spunând cã aceasta nu ar trebui sã fie expusã pe scenã. Ceea ce ni se pare foarte ipocrit, cãci poezia nu a apãrut în scris, ci era inițial strict recitatã, încã din Grecia Anticã.

Pãrerea noastrã este cã, atunci când faci artã, trebuie sã înveți și istoria înainte.

Sã știi de ce se cântã un jazz sau un blues așa cum se cântã; de ce proza-i prozã și nu poezie.

Spoken Wordul încearcã sã aducã regurile istoriei în vremurile actuale.

Cãci la o groazã de concursuri am observat cã oamenii scriu despre lucruri actuale, nu despre ce s-a întâmplat acum 20 de ani.

Dacã pe noi ne doare ceva acum, vom scrie despre acel lucru acum.

Deși poeziile lui Tudor au tendința sã fie eterne, cãci omul pare sã fie prost tot timpul (adaugã zâmbind bãieții). Noi spunem cã meritã sã vinã oamenii la show-ul nostru. Nouã ne place acolo.

Dupã ce urcãm pe scenã, uitãm de obosealã și de griji și dãm în oameni cu poezie.”
  
                                                                                     ***
Poethree este primul grup din România care practicã spoken word, cãci pânã sã aparã ei, erau doar poeți individuali. Acești bãieți au introdus ideea de grup în slam poetry în aceastã țarã, unde, din pãcate, conceptul de spoken word nu este încã atât de dezvoltat. Trebuie sã aparã artiști noi, talente autentice care sã familiarizeze publicul cu aceastã nouã artã. Iar Poethree reprezintã, în adevãratul sens al cuvântului, conceptul de talent autentic. Patru gândiri diferite, patru stiluri diferite și patru surse de inspirație diferite.

Dar o pasiune comunã: poezia. Deși nu am avut încã ocazia sã particip la spectacolele lor, în timpul interviului aceștia au ținut o micã demonstrație, spontanã, a talentului și a atmosferei care dominã la toate evenimentele lor. Tudor și-a recitat propria creație, o poveste eternã a tinerelor care-și clãdesc, necugetat, relațiile și, prin asta, și viitorul, dar ceea ce m-a suprins a fost reacția colegilor lui. Toți îi știau creația pe de rost și au intrat în ritm, animând recitalul și susținându-și colegul.

 Mi s-a pãrut fantasticã relația dintre ei, susținerea și dorința de a amuza și, în același timp, de a deschide ochii oamenilor asupra dreptãții, dar și atmosfera energizantã care s-a creat prin contribuția fiecãruia dintre membrii trupei. În acel moment, am trãit tot ce mi-au povestit mai devreme despre conexiunea dintre ei. și mi s-a fãcut o poftã imensã sã-i mai ascult și reascult.

Deci, Poethree, mult succes în continuare și ne vedem la spectacole!