Dialogul româno-maghiar din perspectiva literarã

Dialogul româno-maghiar din perspectiva literarã

Zilele trecute s-a desfãșurat la Librãria Bastilia din capitalã o dezbatere despre traducerile în limba românã a operelor literare ale autorilor central-est europeni. Tema principalã a fost în ce mãsurã ajung sã fie prezenți acești autori prin operele lor, în special cei maghiari, pe piața de carte din România, care s-a profesionalizat foarte mult, însã întâmpinã mari greutãți în principal din cauza numãrului scãzut al cumpãrãtorilor de carte.

Mesaj de bun venit din partea lui Kósa András László, directorul Institutului Balassi – Institutul Maghiar din Bucuresti

Au fost prezentate și cifre în acest sens, care au șocat chiar și o parte a participanților. Astfel în România existã aproximativ 900 de mii-1,2 milioane de cumpãrãtori activi de carte, în care sunt incluși toate categoriile, chiar și pãrinții care procurã manuale școlare pentru odraslele lor.

La inițiativa Institutului Balassi și în co-organizarea Institutului Cultural Român (ICR), la dezbaterea moderatã de Bogdan Popescu, directorul Centrului Național al Cãrții, au luat parte editori români, mai ales cei care au editat în trecutul mai apropiat sau mai îndepãrtat lucrãri ale autorilor maghiari.

Din partea Editurii Curtea Veche a fost prezentã ștefania Nalbant, care a atras atenția asupra importanței programelor de traducere finanțate din fonduri publice, fãrã de care comunicarea între literatura românã și cea maghiarã ar fi minimalã. Editorii prezenți au fost de acord la unison cã programul european Traduki destinat traducerii operelor literare din spațiul central-est european funcționeazã bine, dar ar fi nevoie de mai multe asemenea inițiative pentru îmbogãțirea dialogului literar româno-maghiar.

Ioan Cristescu, reprezentantul Editurii Tracus Arte, a subliniat cã din punctul sãu de vedere este o concepție total greșitã cã editurile promoveazã îndeobște lucrãrile autorilor contemporani, în timp ce publicul român și maghiar nu cunoaște aproape deloc operele clasicilor. Cunoștințele precare se reduc, la români de exemplu – potrivit lui Ioan Cristescu –, la informația cã Petõfi Sándor a fost un scriitor național important pentru maghiarime, dar lucrãrile sale nu sunt cunoscute aproape deloc. Editori maghiari nu au fost prezenți la aceastã dezbatere, dar cu siguranțã nici cunoștințele cititorilor maghiari din țara vecinã nu sunt mai bogate despre Mihai Eminescu, Octavian Goga sau Nichita Stãnescu.

Dan Croitoru, reprezentantul Editurii Polirom, a constatat, de asemenea, cã interesul cititorilor români fațã de literatura central-est europeanã este unul scãzut în ciuda faptului cã în acest spațiu existã mulți scriitori buni. Atenția iubitorilor de beletristicã se îndreaptã mai degrabã spre autori francezi, spanioli, italieni, respectiv asiatici și latino-americani.

În aceastã privințã, ștefania Nalbant a prezentat date concrete arãtând cã în cinci ani, în cel mai bun caz, se vând 2 mii de exemplare/volum ale autorilor central-est europeni în România. Dar majoritatea titlurilor apar în 700-1000 de exemplare, și acest lucru este valabil atât în cazul operelor autorilor maghiari, cât și al central-est europenilor. În timpul dezbaterii a fost subliniat de mai multe ori rolul important avut de Editura Kriterion care, înainte de 1989, a înlesnit substanțial dialogul cultural româno-maghiar.

La dezbatere a fost prezentã scriitoarea Simona Sora, care a avut a abordare pragmaticã. A recomandat Institutului Balassi sã propunã zece titluri ale unor autori maghiari, iar partea românã sã propunã în atenția editurilor maghiare la fel zece titluri din literatura românã, iar ambele pãrți sã facã totul ca cele 20 de volume propuse sã fie traduse în limbile românã, respectiv maghiarã.

Scriitoarea (foto stânga) a susținut, pe de altã parte, cã în literatura românã Transilvania este prea puțin reprezentatã ca temã și a spus cã se pregãtește sã scrie despre aceastã regiune în urmãtorul ei volum. A atras atenția asupra trilogiei monumentale despre Transilvania a lui Bánffy Miklós, fost politician și diplomat maghiar, ultimul proprietar al Castelului de la Bonțida. Opera este în curs de traducere și scriitoarea și-a exprimat speranța cã aceastã carte cuprinzând trei volume va ajunge pânã la urmã sã fie accesibilã și cititorilor români.

La întrebarea moderatorului, editorii au susținut cã promovarea prin târg de carte este un instrument eficient în popularizarea literaturii naționale într-o altã țarã. În acest context a fost amintit Salon de Livre de la Paris, unde România a fost țarã invitatã cu doi ani în urmã. De asemenea, Ungaria a fost țarã invitatã la Bookfest în 2011, și cu aceastã ocazie operele autorilor maghiari au fost mai bine mediatizate, ceea ce s-a vãzut și în vânzare, cu toate cã schimbãri radicale de duratã nu s-au produs.

ștefania Nalbant a declarat presei cã în România Esterházy Péter și Nádas Péter sunt cei mai cunoscuți scriitori maghiari. Cei doi autori contemporani au fost promovați pe piața de carte din România în special de Curtea Veche, care a editat monumentalul Harmonia caelestis, respectiv Ediție revãzutã scrise de Esterházy Péter.



                                               Dan Croitoru, Ioan Cristescu și Stefania Nalbant

În încheierea discuției, și participanții au avut ocazia sã își exprime opiniile sau sã punã întrebãri. Într-o notã optimistã, traducãtorul George Volceanov a încurajat Institutul Balassi sã aibã încredere în promovarea literaturii maghiare, și chiar dacã asistãm la o „involuție” din punct de vedere al relațiilor româno-maghiare pe plan literar, potențialul de comunicare și de cunoaștere reciprocã este unul imens.

Potrivit lui Volceanov, pentru a canaliza și mai eficient toate forțelor creatoare implicate este nevoie de crearea unei baze de date și a unui blog al traducãtorilor, obiectiv ce poate fi realizat de cãtre Institutul Balassi, în vederea înlesnirii comunicãrii între traducãtori, traducãtori și editori, respectiv traducãtori și autori. Volceanov a atras atenția asupra faptului cã este în curs de formare un grup de tineri talentați traducãtori româno-maghiari, care trebuie sprijiniți pentru ca dialogul literar sã devinã mai intens.