Nu ungurii, nu rușii, ci ignoranța și lipsa de pretenții a societãții

Stimate coleg, editorialul tau, adresat în mod direct mie, ca sã-l rãspund, m-a tulburat, deoarece mi-a adus aminte de acele sãptãmâni, când a debutat portalul, și a fost pur și simplu invadat de comentarii șovine bolnãvicioase. Erau zile și nopți, când visam cu portalul, și chiar plângeam în somn datoritã descoperirii vieții mele: ura generalizatã împotriva maghiarilor.

Ai dreptate în editorial. Amândoi știm, cã acesta era mult mai lung, umplut cu și mai multã amãrãciune, însã eu te-am sfãtuit sã-mi permiți a prescurta, și de a ”cenzura” adevãrurile tale. Am prescurtat și am ”cenzurat” pentru a nu adânci și mai mult decepția oamenilor. Hai sã lãsãm oamenii sã mai creadã în miracole…

Ceea ce ne diferențiazã însã radical pe noi doi, este viziunea fațã de viitorul maghiarilor din România. Tu ești convins, cã asimilația fãțișã se va continua, apãsarea psihicã va fi tot mai mare (iatã cã apar și reflexele securiste: esti obligat sã sãrbãtorești , sã dai din palme, cã dacã nu, ai probleme), și vom ajunge la 5, apoi la la 2 la sutã.

Eu vãd altfel lucrurile.

Eu vãd o societate autonomã maghiarã tot mai puternicã și mai serioasã, care își gãsește rostul în Transilvania. Dovada acestor lucruri este atitudinea civicã tot mai ridicatã a maghiarilor, strategia unitãții națiunii maghiare, steag și imn identitar, legãturile tot mai strânse cu Budapesta.

Aceastã societate este autonomã, pretențioasã și cu tradiții politico-administrative serioase. Mica presã maghiarã are ținutã, are principii, respectã legile scrise și nescrise ale jurnalismului, cã dacã nu ar face acest lucru, nu ar avea cititori.
Durerea ta este faptul, cã visata societatea româno-maghiarã prosperã nu mai are viitor. Trenul s-a dus. Într-o țarã în care acele persoane pe care ai notat tu (și eu i-am scos dint text) și pe cale le adaug eu – vezi Andrei Pleșu – au concepțiile pe care le au vizavi de maghiari… nu mai ai ce aștepta.

Dacã Andrei Pleșu crede, cã maghiarii au ceva de sãrbãtorit de 1 Decembrie… nu mai este speranțã. 

Stimate coleg, cei care sunt în scufundare nu maghiarii sunt, care își gãsesc rostul pe meleagurile natale, ci românii.


Conform statisticilor zilnic pleacã din România 200 de cetãțeni români. Nu trebuie sã fi matematician ca sã-ți dai seama, unde este pericolul care pândește România.

Nu ungurii, nu rușii, ci ignoranța și lipsa de pretenții a societãții.

Iar la aceste capitole nu existã leac – eventual metode artificiale de a prelungii agonia.
Stimate coleg, uite-te la pozele cu sutele de copii maghiari, care sunt copii unei generații occidentalizate, neotrãvite de manelism și ignoranțã de tipul ”ce sã facem”. Tinerii noștri se angajeazã în toate activitãțile civice, condamnã marinãrismul și becalismul, râd de patriotismul paiațisto-renegatist.
Însã trebuie sã reținem: maghiarii își țin pumnii pentru români, sã nu se scufunde, dar ei nu pot trãi și lupta pentru occidentalizare în locul românilor, care mai au în fațã multe: un Muhi, un Mohács, un 1848, un Trianon, un 1956…
Stimate coleg, noi maghiarii am câștigat de mult aceastã luptã pentru occidentalizare. Am trecut de Muhi, de Mohács, de 1848, de Trianon, de 1956… Și existãm! Oioi, și ce gurã avem!  
Hai sã vedem și partea asta a lucrurilor.