În câteva decenii populația maghiarã din Transilvania nu va mai exista

În ultimele zile pare cã Hunor a dat cu proverbiala mãmãligã româneascã în ventilator. Care, chiar dacã n-a explodat propriu-zis, zboarã peste tot pe online (si nu numai), românii înjurând declarația fãcutã despre (ne)sãrbãtorirea centernarului statului român și orice e suspect cã ar fi unguresc. O țarã care se respectã, însã, are cetãțeni de care nu își bate joc. Pe care îi educã. Cãrora le spune adevãrul. O țarã care se respectã, are cetãțeni care cunosc limba acelei țãri, o folosesc corect. 

O țarã care se respectã are curajul sã își asume istoria. O țarã care se respectã are tãria sã își respecte minoritãțile. Și sã nu-și mintã nici partenerii externi. E greu de crezut cã cineva își poate imagina cã o țarã poate funcționa cu o populație majoritarã dorind moartea celelilalte pãrți. 

A “bozgorilor”. Pe care îi pãlmuieste cu ocazia tuturor alegerilor locale, parlamentare, prezidențiale. Și nu numai. Pe care îi umileste în fiecare an de 15 Martie. Si de 1 Decembrie. Sau când cineva face vreo declarație legatã de astfel de evenimente.

Ungurii, dupã cum spun concetãțenii noștri români, sunt un neam migrator, primitiv, au venit aici, pe pãmântul strãbunilor daci – care au construit pânã și piramidele egiptene – și deși românii sunt iubitori și toleranți, spurcați ce sunt, bozgorii nu iși vãd de treaba lor, drept pentru care bozgorii ar trebui alungați din țarã. Sau chiar omorâți. Unii o afirmã deschis, fãrã echivoc. Și nu mai este vorba despre vreun grup restrâns. 

E vocea unei majoritãți în coagulare. Credeți cã SRI nu știe? Eu cred cã SRI e exact în spatele acestei mișcãri. Vã recomand sã citiți – de exemplu – puzderia de comentarii de pe HotNews, Cotidianul, practic oricare publicație româneascã mai micã sau mai mare, pe extensiile de pe social media, bloguri etc. E la vedere. Ați auzit pe cineva sã îndemne mãcar la cumpãtare? Ați vãzut vreun raport SRI unde sã se atragã atenția asupra acestui fenomen? Dimpotrivã! SRI gãsește ”teroriști” unguri.

Acestui curent i se raliazã profesori universitari, preoți, actori, ofițeri cu rang înalt, numeroși “ziariști”, politicieni, reprezentanți ai unor ONG-uri, popor. Practic, societatea româneascã. Unii din ticãloșie purã, alții pentru cã așa au învãțat ei istoria de te miri unde și de la te miri cine.

Aceastã societate româneascã îi resimte pe bozgori ca fiind un corp strãin ce trebuie eliminat. Este rezultatul unor lungi decenii de propagandã șovinã, ce tinde sã ne transforme din marginali în excluși. 
Sã vedem unde am ajuns dupã aproape trei decenii de când suntem reprezentați politic, în principal de UDMR, și de când ni se spune cã trãim într-o democrație, iar drepturile noastre cetãțenești, teoretic, nu sunt amenițate. Datele sunt de la IRES.

41% din români considerã cã Ungaria este o țarã dușmanã României.
43% din români n-au fost și n-ar merge în Harghita și Covasna (Acest lucru ne aratã pur și simplu repulsia pe care o resimt unii, și dupã cum vedem nu puțini, fațã de maghiari și cât de mult încearcã sã limiteze contactul cu bozgorii).
21% din români nu vor sã aibã vecini maghiari .
19% din români nu își doresc prieteni maghiari. (Nu poți fi prieteni cu niște ”trãdãtori”).
27% din români nu ar vrea unguri în familia lor. (Ungurii sunt, nu-I așa, sub-oameni).
13% din români nu ar accepta nici mãcar colegi de muncã maghiari. 
23% din români au o pãrere proastã sau foarte proastã despre unguri. 

Vedem cã existã procente ce mãsoarã intoleranța, și care urcã pânã pe la 41-43 la suta. Am fi naivi sã ne gândim cã este vorba despre o pãturã needucatã. Distribuția îi vizeazã și pe cei mediu educați, dar și pe cei cu educație superioarã. Bãrbați și femei, tineri și mai în vârstã. Variațiile, din punctul meu de vedere, sunt nesemnificative. Abia ies din marja de eroare. Asta, ca s-o lãmurim în privința unui eventual viitor, cu tineri educați care vor vedea altfel lucrurile. Nu, nu se va schimba nimic de la sine.

Din punctul de vedere al românilor, maghiarii din România și maghiarii din Ungaria sunt același lucru. În proporție de cca. 40 la sutã ei cred cã dușmani. Dacã te-ai nãscut la Brașov și ești ungur, e ca și cum te-ai fi nãscut cu carnet de membru în Jobbik sau în Fidesz. Singurele tale preocupãri sunt cele ale guvernanților din țara vecinã. ”Uneltești” împotriva României.

Poate cã e inexplicabil pentru un maghiar, dar românilor li se pare logic, așa cum se așteaptã, probabil, ca pe cei din Republica Moldova, din Bãlți, de exemplu, sã îi intereseze strict ce gândește Tudose. 
Hai sã vedem ce a fãcut, sau și mai bine ce n-a fãcut UDMR de când ne reprezintã.

Personal, nu țin minte când anume s-a consultat UDMR cu populația maghiarã ca sã afle doleanțele maghiarilor, în schimb am auzit diferite pãreri cã populația este proastã, iar politicienii știu mai bine ce este bine pentru unguri.

La fel, nu cred cã maghiarii cunosc conținutul înțelegerilor politice pe care UDMR le-a încheiat cu partidele românești. Nu cred cã cineva are habar cine, când, și în ce condiții a acceptat ca UDMR sã devinã un partid balama, numai și numai pentru a servi unei majoritãți politice sau alteia din România, antagonizând așadar câte un segment al populației majoritare, în condițiile în care ”nota de platã” cel mai adesea se deconteazã de cetãțeanul maghiar care nu are practic nici o vinã. Dupã cum am vãzut, ura concetãțenilor se varsã paușal asupra tuturor maghiarilor. 

Nu reușesc sã înțeleg de ce UDMR-ul, care virtual îi reprezintã pe maghiari, nu ia absolut nici o poziție pentru a-i apãra pe maghiari (exceptând extrem de rare luãri de poziție sau câte un marș), atunci când drepturile maghiarilor sunt încãlcatre fãțiș. Nu înțeleg cum anume UDMR tace atunci când ostilitatea fațã de maghiari devine politicã de stat, cãci nu vãd cum altfel statul nu ia absolut nici o mãsurã împotriva celor care propagã sute de mii de mesaje anti-ungurești pe toate canalele posibile, începând cu presa, trecând prin servicii, Parlament, Guvern, organe de urmãrire penalã etc. Nu înțeleg nici de ce UDMR nu comunicã nici cu maghiarii, dar nici cu populația majoritarã, de ce nu își explicã pozițiile adoptate. 

Pentru cã, pãrerea mea sincerã este cã majoritatea habar nu are de problemele minoritãții! Nu c-ar interesa-o tare mult. Nimeni nu a stat sã comunice faptul cã maghiarii poate au un set de valori diferit, nimeni nu a stat sã combatã tezele adesea exagerate ale unor așa-ziși (… ), nimeni nu a luat atitudine împotriva propagandiștilor anti-maghiari, a manualelor aberante, politicienilor cu teme anti-maghiare pronunțate sau a presei anti-maghiare din România. Iar aceastã tãcere prelungã permite oricui dorește sã îi batjocoreascã pe maghiari sã o facã deschis și fãrã a se teme de vreo repercusiune. 

Nu în ultimul rând, UDMR-ului pare sã îi fie perfect indiferentã existența maghiarilor în aceastã țarã, dacã maghiarii sunt asimilați de populația majoritartã sau nu, dacã pãrãsesc țara sau nu. Se spune cã, zilnic, România pierde 200 de cetãțeni. Mã îndoiesc. Dar chiar și așa, un procent din aceștia sunt maghiari!

Ceea ce știm sigur este cã populația maghiarã din Transilvania era de peste 27 la sutã în 1918, iar într-un interval de un secol a ajuns la cca. 13-15 la sutã. “Ocrotitã” fiind de stat. Chiar și considerând condiționalitãțile trecute ca fiind definitorii și pentru perioada actualã și cea urmãtoare, ceea ce este desigur fals, ne-am putea aștepta – în consecințã – ca într-un alt secol, populația maghiarã sã ajungã la 7 procente. La fel de “ocrotitã” fiind. Numai cã, lucrurile par sã se fi accelerat. Trãim cu altã vitezã. Traim o epocã a migrațiilor, sub amenințarea “societãții deschise” cu tot ceea ce înseamnã asta. 

Muma Europa, ușor abulicã de la neoliberalismul neomarxist, sau ce tocanã politicã o mai fi și asta, predicã despre drepturile minoritãților, însã nu are pârghiile necesare sã facã nimic. 

UDMR nu are soluții. A devenit extrem de limpede dupã ultima cuvântare a lui Hunor, de la Zilele Maghiare de la Cluj. Cã-l asculți pe Hunor, cã-l asculți pe Boc, discursul e cam tot același. Adicã, suntem fericiți cã orașul Cluj reprezintã un magnet, cã mulți tineri vin încoace (Boc), cã mulți tineri maghiari vin încoace (Hunor), viitorul e luminos. Existã speranțã pentru maghiari sã mai trãiascã aici. Sigur cã da! Mare speranțã. 
Mai ales dacã un investitor strãin trebuie sã dea Primãria în judecatã ca aceasta sã punã inscripția”Kolozsvár” la intrare. În rest, înțeleg cã pe strada Jokai/Napoca, românii se vor simți ca pe Napoca, iar maghiarii, în suflet, vor duce denumirea de Jókai. Ceea ce nu înțeleg deloc este atunci de ce naiba nu sãrbãtorim cu românii? Nu ne plac micii? Fasolea la cazan? 
Hai, dupã declarațiile lui Hunor, ne urãsc, în sfârșit, 40 la sutã din români, deci ne plimbãm și noi pe Napoca, cu Jókai în suflet? Sau nu e oare mai cinstit (dar la fel de inutil) ce spune Toró T.Tibor, cã nu ne dorim asimilarea și soarta sașilor? Ne dorim sau nu, cui îi pasã? Într-acolo mergem.

Deci, sã vã fac foaia de parcurs: cam în 20 de ani, vom ajunge 5-6% în Transilvania, dupã încã un deceniu, prin 2050 vreo 2%. Asta a fost.

Ca sã nu fiu greșit interpretat, aceste rânduri le scriu pentru cã pur și simplu sunt sãtul sã nu pot sã deschid un ziar sau sa mut pe un canal TV fãrã sã fiu înjurat direct sau indirect. Sunt sãtul sã mi se cearã explicații pentru declarații emise de Kelemen Hunor sau de politicieni din Ungaria. Sunt foarte sãtul sã fiu expediat zilnic în pustã sau la Budapesta de tot soiul de analfabeți, sã mi se spunã cã dacã nu îmi convine, sã mã car din țara ”lor”. Este și țara mea. Iar cei care vã spun cã relațiile dintre români și maghiari, în țara noastrã, se rezolvã între cetãțenii români și cei cu nimic mai puțin cetãțeni – maghiarii, vã mint în fațã! Dincolo de politica internã dezastruoasã, mai avem și politica externã la fel de dezastruoasã. România nu existã izolat, sub un clopot de sticlã. Iar în clipa de fațã, români și maghiari, asistãm ca mulele la construirea artificialã a unei noi minoritãți islamiste ce va schimba lucrurile radical și definitiv.