Despre strecuratul bãțului prin gardul cimitirului
Despre strecuratul bãțului prin gardul cimitirului

Marele Iorga insista asupra faptului cã „Istoria își bate joc de cei care n-o cunosc, repetându-se”, dar când citești știrea ce ne-a parvenit din pustietatea cãreia uzii i-au pus numele (Valea Uzului)  loc ce administrativ aparține de comuna Sânmartin (jud. Harghita), aflatã la 33 km distanțã, dar este mai aproape de Dãrmãnești (jud. Bacãu) aflat la doar 25 de km  devine limpede c-a fãcut-o de pomanã …

Deunãzi, un secui m-a întrebat ce pãrere am despre cele 52 de cruci de beton și despre marea crucea ortodoxã, realizatã din același material, ridicate neinspirat printre cele șase sute de cruci de lemn ale unor militari maghiari. Ce pãrere sã am despre o faptã care dã posibilitatea unei pletore de interpretãri? Deși mi-a venit sã-i rãspund peste umãr cã se apropie alegerile, m-am abținut și i-am zis cã mã încearcã o oarecare jenã. Puteam sã spun altceva? Nu, nu puteam, fiindcã omul era afectat de acel eveniment și am considerat cã e deplasat sã mã țin de bancuri …

Am încheiat rapid discuția, însã n-am uitat de cea mai recentã „încleștare” de pe Granița de 1000 de Ani care are legãturã în primul rând cu cei ce se mãrginesc sã gândescã doar la români secuizați, respectiv secui românizați (dupã caz) și doar în subsidiar și mai ales pentru a-și colora acțiunile, la cei cãzuți la datorie, egali în fața morții. În fond nu e nimic nou, însã din nefericire mulți se încãpãțâneazã sã creadã cã atari acțiuni reprezintã chintesența patriotismului … 
Necazu-i cã atitudinea plinã de „candoare” a celor din Dãrmãnești atrage reacția promptã a celorlalți care nu se lasã mai prejos și uite așa, în momentul de fațã, crucile de beton sunt trase-n saci de nailon … Fain!!! Nu? 

Eu mã gândesc cã-i ca pe vremea când chipul pleșuv al Sf. Paul/Pavel, așa cum era el reprezentat pe icoana valahilor din Voșlobeni (Harghita), semãna izbitor cu cel al birãului din Valea Strâmbã (Tekerõpatak)  satul vecin (úgy otthagyta, mint Szent Pál az oláhokat!).

Dacã n-aș ști cã ne-am omorât între noi pentru astfel de motive, aș zice cã întâmplãrile din acea pustietate sunt de domeniul grotescului, însã datã fiind situația mã crucesc și-mi zic: Doamne iartã-Ne pe toți, cã tare proști mai suntem!