Despre originea denumirii Moldova: versiuni vechi și noi
Despre originea denumirii Moldova: versiuni vechi și noi

Interesul cetãțenilor statului moldovenesc fațã de originile denumirii țãrii lor este firesc, cãci pentru cei care au o țarã, ea este tot ce au mai de preț. Pânã acum au fost lansate mai multe versiuni cu privire la originea denumirii Moldova:

1. de la legenda cãțelei cu numele Molda, a cneazului Dragoș (în Letopisețul lui Gr. Ureche),

2. de origine geticã: Molis Dava. Pãrerea lui D. Cantemir despre numele Moldova: În „Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor”, editat abia în 1901, D. Cantemir în câteva locuri afirmã cã Moldova este de origine dacicã, pentru cã multe cetãți cuprind în denumirea lor componentul – dava; potrivit dânsului, de la daci înainte aceste meleaguri s-ar fi numit Molisdavia, adicã „Davia Moale” (mollia [lat.] = moale).
 

Moldvabánya (Baia). Interiorul bisericii era acoperit de o duzinã de înscripții funerare maghiare și sãsești.Cea mai interesantã – dedicatã primei soții unguroaice a lui Alexandru cel Bun, Losonczi Margit – a dispãrut fãrã urmã.

3. B. P. Hașdeu, a afirmat cã numele Moldova ar fi o „foarte interesantã urmã a petrecerii goților în Moldova”. Dovadã a petrecerii: Mulda este cuvîntul gotic, care înseamnã „praf”. Numele a fost dat întâi râului, care a fost denumit: „apa cea prãfoasã”.

4. O altã versiune stipuleazã cã denumirea ar fi de origine celtã: localitatea „Cetatea Moldavã”/ „Civitas Moldaviae” (Baia) a apãrut cu mult înaintea erei noastre – încã pe timpul șederii vremelnice a celților în aceste teritorii. La baza noțiunii discutate se aflã 2 cuvinte: Mol și DAVA. Unul de origine celticã – „MOL” (însemnând și azi în limba francezã, unde au migrat celții, „dig de piatrã”) și altul de origine dacicã – „DAVA” (însemnând în limba strãmoșilor noștri „cetate”). Așadar, Moldova se descifreazã ca „Cetate de piatrã”, situatã pe malul unei ape.

5. O versiunea mai realistã este cea expusã de istoricul Nicolae Iorga, privind originea germanã. El scria cã „încã pe la 1200, Sașii veniserã din Ardeal ca sã îndeplineascã același lucru pe care-l fãcuserã Cavalerii Teutoni în Muntenia, la Câmpulung. Ispitiți de bogãțiile în metale ale acestui unghiu dintre Carpați și apa Moldovei, ei se așezarã, întemeiind și un oraș, care se numi Baia Moldovei, sau Baia de lângã Apa Moldovei. În legãturã cu acest oraș este și stãpânirea ca Voevod a lui Sas. El era vasal al regelui Ungariei într’o situație cu mult mai strânsã decât situația de vasal pe care o avuseserã pe la 1330 Voevozii Oltului și Argeșului” (Nicolae Iorga, Istoria Românilor, Universitar, Chișinãu, 1992, p. 65-66).

Se știe în Europa Centralã, în Cehia de astãzi, existã un râu pe care cehii îl numesc Vltava, germanii – Moldau, iar ungurii – Moldva. Denumirea germanã Moldau, a râului din Cehia zilelor noastre, este mult mai veche decât consemnarea denumirii Moldova a râului din zona de întemeiere a statului moldovenesc. Întrucât sașii au venit ca niște temerari în zona respectivã, pe la 1200, este logic de admis cã ei ar fi denumit râul local, dupã denumirea germanã a râului din Europa Centralã, unde germanii conlocuiau cu cehii. Întrucât noua formațiune – marca [„Nume dat în statul franc și în Germania medievalã comitatelor de frontierã, aflate sub guvernare militarã.

Ludovic cel Mare,fãrã de care nu ar exista Moldova de astãzi. Semnele regale ale Ungariei au fost purtate cu mândrie de Mușatini,monedele lor purtând pe o parte fasciile Arpadiene și crini Angevini. El a colonizat pe Bogdan din Oltenia în Maramureș.

Din germ. Mark”. – DEX] – se afla într-o strânsã dependențã de Ungaria (pentru cã fusese înființatã la ordinul regelui ungar), este iarãși de admis cã în comunitate s-a înrãdãcinat de la început denumirea maghiarã a râului: Moldva. De la Moldva se pare cã s-a ajuns la Moldova și la ortografierea în limba latinã: Moldaviae. Este interesant cã râul Moldau, din centrul Europei, își are izvorul în Pãdurea Boemiei, regiune denumitã dupã un trib celtic – boii. (Boemia se învecineazã la nord și vest cu Germania, iar la sud cu Austria). Este iarãși de admis cã denumirea Moldau este o rãmãșițã a culturii celte.


                            Monedele Musatinilor cu semnele regale ale Ungariei

Așadar, din datele prezentate, se profileazã ca plauzibilã aceastã versiune: sașii (germanii) care au sosit din Transilvania în regiunea în care, la 1359, a fost format statul moldovenesc, au denumit râul local dupã denumirea unui râu din Boemia – Moldau. De la versiunea maghiarã a denumirii acestuia – Moldva – s-a ajuns la denumirea contemporanã Moldova. Este de remarcat faptul cã marca înființatã de germani este cea în care regele ungar l-a numit cneaz pe Dragoș, iar pe la 1359, prin sosirea voevodului Bogdan, care s-a rãzvrãtit în Maramureș împotriva suveranului ungar, aici a început sã se constituie statul moldovenesc. Deci, începuturile statalitãții, care avea sã fie denumitã moldoveneascã, sunt pe la 1200, cãci denumirea Moldau a fost utilizatã pe respectivele meleaguri încã de atunci, e adevãrat, de cãtre sași.

Nu în ultimul rând, sã nu uitãm cã denumirea oficialã a Țãrii Moldovei, de la începuturile sale, era Moldovlahia. De exemplu, titulatura domnitorului Alexandru cel Bun era: „voievod de sine stãtãtor a toatã Moldovlahia și a malului mãrii”. Slavii de Rãsãrit numeau țara noastrã Волощина (Voloșcina). Fiica lui Ștefan cel Mare – Elena, era numitã „voloșanca” de cãtre ruși (ea s-a mãritat cu cneazul Moscovei, Ivan Ivanovici, feciorul moștenitor al cneazului Moscovei Ivan III-lea Vasilievici cel Mare). Nu este de ignorat, deci, supoziția cã locuitorii Moldovlahiei se numeau la începuturi v(a)lahi (slavii de rãsãrit i-au numit „volohi”). Cu timpul, denumirea țãrii a evoluat din Moldovlahia în Moldova, iar locuitorii țãrii au ajuns sã se numeascã, pânã în prezent, moldoveni.