Despre Olga Tokarczuk și despre mine: bucuria de a cunoaște limba românã

Despre Olga Tokarczuk și despre mine: bucuria de a cunoaște limba românã

Despre Olga Tokarczuk și despre mine: bucuria de a cunoaște limba românã   Nu este prima datã când mã simt norocos, cã trãiesc într-un mediu bilingv, și în afarã de limba mea maternã mai pot folosi și alte limbi. Româna am învãțat-o greu de tot, trãind într-un oraș care prin anii mei de școalã primarã își pierdea treptat majoritatea maghiarã, devenind majoritar românesc, odatã cu sosirea moldovenilor și oltenilor colonizați de regimul național comunist.  

Dacã trãiești în mediu monolingv, este greu sã înveți o limbã strãinã, fie ea chiar limba statului, deoarece în afarã de orele de românã de la școalã, nu prea mai ai tangențã cu aceastã limbã. Eu mã trezeam în camera mea cu ora exactã de la Radio Budapesta: Kossuth Rádió Budapest…                         

Ecranizare (Poartã-ți plugul peste oasele morților)

Ascultam exclusiv muzicã ușoarã maghiarã, frecventam doar grupuri de tineri unde se vorbea maghiarã. Pânã la stagiul militar nu am avut contacte comunicaționale serioase cu românii. La prãvãlii alegeam vânzãtorii maghiari, la frizer mergeam la frizerul maghiar… seara ascultam Europa Liberã în limba maghiarã.  

Limba românã a devenit importantã pentru mine doar atunci când am început cariera mea de profesor, fiind numit ca profesor de biologie într-un sat românesc dintr-un vârf de deal, unde localnicii erau convinși cã sunt fiul grofului Csáky…   Stau și cuget: oare când am început sã-mi schimb pãrerea despre limba românã, care încetul cu încetul mi s-a strecurat în suflet? Nu mai era limba ”puterii”, limba celor care spuneau cã suntem bozgori și sã plecãm din țara lor, ci era o limbã a oamenilor care mã salutau și întrebau ce mai fac, și mã felicitau când echipa Ungariei avea rezultate bune la fotbal.

Ecranizare  (Poartã-ți plugul peste oasele morților)

Iatã, având în mânã vestitul volum al Olgei Tokarczuk – scriitoarea polonezã care a primit recent Nobelul – intitulat ”Poartã-ți plugul peste oasele morților”, sunt sunat de un coleg de breaslã maghiar, care mã întreabã, de unde am fãcut rost de volum, deoarece el nu gãsește nicicum traducerea maghiarã, deși s-a interesat și în Budapesta.   – Ei prietene – i-am spus mândru de tot – eu citesc ”Poartã-ți plugul peste oasele morților”… în limba românã. Este tradus de Cristina Godun… se gãsește peste tot… Când i-am spus aceste lucruri, am simțit clar o bucurie – bucuria de a cunoaște limba românã.  

Leave a Reply

Your email address will not be published.