Despre locuitorii unui roman și visul unui cabaret în Budapesta: Medgidia, a hajdani város
Despre locuitorii unui roman și visul unui cabaret în Budapesta: Medgidia, a hajdani város

La început credeam cã am în fațã* o variantã româneascã foarte reușitã a Povestirilor din Praga (Mala Strana), de Ian Neruda, însã cu timpul mi-am dat seama cã citesc ceva ce mã face mândru: citesc literaturã.

Cristian Teodorescu readuce sub lumina reflectoarelor lectura ca atare, așa cum este ea: interesantã, opium pentru suflet, bucurie pentru minte, cauzã și reușitã personalã. Face acest lucru nu bãtrânește, raportat la ritmul pașilor lui Neruda spre Hradul Pragãi din secolului 19, ci într-un stil modern, potrivit timpurilor pre-postmoderne, cu fragmentare textualã minimã și evitarea intelectualizãrii abundente, caracteristic literaturii românești contemporane.

Personajele acestui roman sunt locuitori ai Medgidiei, oameni aleși cu grijã de autor pentru a-i îmbrãca în hainele simbolice ale arhetipurilor urbane din toate timpurile: comisarul/polițistul (puterea), primarul (parvenitul), gospodari/comercianți (descurcãreții), soții/amante (controlorii calitãții vieții personale) și nu în ultimul rând oamenii politicului conjunctural (legionari, comuniști, ofițeri români și ruși).

  
Aceastã adevãratã patrulã a personajelor arhetipice ale așezãmintelor umane europene, de la începutul și mijlocul secolului 20, își dã întâlniri periodice (acum am spune: de socializare) în patru locuri,  simbolice în felul lor. Cel mai important este restaurantul de la garã a lui Fãnicã, urmat de bisericã, ”fetele de pe deal” și pușcãria judecãtoriei populare comuniste.
Deși par oameni așa zis simpli – fãrã caracteristici considerate ieșite din comun de cãtre cititorii obișnuiți cu colorarea la maxim a vieții personajelor -, ”locuitorii romanului” reprezintã prin soarta lor (adeseori grotescã) însãși schimbarea eternã a stãrii lucrurilor, o schimbare care dã naștere din inerție la nostalgia trecutului și anxietetea prezentului.

Pe strãzile Medgidiei lui Cristian Teodorescu trec cu surle și trâmbițe legionarii, comuniștii, regaliștii, rușii (ca și aliați), luptându-se cu aceastã comunitate frumoasã și plinã de viațã într-ul stil mai mult sau mai puțin ortodox, învingând la urmã orașul vechi, dãrâmându-i zidurile morale.

Tragedia vechiului oraș este cauzatã de fapt de însãși istoria mijlocului de secol 20, fiind personificatã parțial de cvasi-personajului principal, chelnerul Ionicã, care moare la porțile viitorului (social, politic și personal) într-un mod așa de grotesc, cum sunt de fapt însuși regimurile timpurilor trecãtoare: Ionicã mãnâncã din pariu 50 de ardei iuți…

Însuși planurile lui Ionicã sunt cu cât mai grotești, cu atât mai umane: sã înființeze un cabaret adevãrat la Budapesta…

                                                                             ***
Romanul lui Cristian Teodorescu este o capodoperã a genului, captând atenția cititorului și prin pseudofragmentarea textului în așa numite subpovestiri de 2-3 pagini, majoritatea covârșitoare din aceastea stând în picioare cu brio și ca povestiri de sine stãtãtoare. 

*Cristian Teodorescu: Medgidia, a hajdani város. Lector Kiadó,Marosvásárhely, 2014. Fordította (traducerea): Koszta Gabriella.