Despre gãlãgie și familia formatã din tatã, mamã și copii
Despre gãlãgie și familia formatã din tatã, mamã și copii

Noul val de reformulãri al dimensiunilor sexualitãții respectiv formelor sale de manifestare împinge multã lume spre a se destãinui fãrã sã fie întrebatã, specificându-și cu voce tare amplasarea sa de o parte sau cealalaltã a baricadei. Aceste valuri de redefiniri sunt relativ noi în istorie, deoarece societatea modernã funcționeazã având bazele scrise pe tãblițele lui Moise.

Majoritatea acestor „porunci” – nu fura, nu ucide etc. – sunt valabile și azi și vor fi valabile pânã nu se va gãsi cineva sã punã bazele unei noi filozofii a existenței umane, fãrã excepții referitoare la bãrbați și femei, familie, credințã.

Toți avem dreptul sã cãutãm filozofii noi legate de aceastã existențã umanã, sã cãutãm cheile scopurilor finale ale existenței: fãrã cãsãtorii (în general), cu cãsãtorii între aceleași sexe, fãrã copii, fãrã credințã, cosmicã etc.

Cei care spun, cã bucuriile vieții sexuale sunt implantete în noi (orgasmul), și toți avem dreptul sã ne și folosim de aceastã „bucurie” – au dreptate. Cei care spun, cã nu este treaba unora sau altora de a condamna pe cineva, cã bucuriile sexuale implantate în noi în ce fel sunt trãite (onanizare, sex virtual, heterosexualitate, lesbianism, homosexuali, transsexuali) – au dreptate.

Nu pot sã vin eu, sã te condamn, cã tu, bãrbatul, iubești un alt bãrbat și vrei sã faci planuri de viitor cu el, adoptând un copil provenind dintr-o altã formã de iubire, mai exact: copii pãrãsiți de mame și tați dintr-o cununie tradiționalã.

Ergo: fiecare avem dreptul sã ne trãim bucuriile sexuale implantate în noi, așa cum vrem (cu condiția de a respecta legile).

 

                                                Familia lui Orbán Viktor

Nici cãsãtoria „tradiționalã” nu este o cale de succes garantatã. Nunta – nuntismul – devenind o afacere primitivã, este cel puțin așa de „stranie”, ca și cãsãtoriile gay. Soțiile și femeile bãtute de soți iarãși nu au un aspect mai „corect”, decât iubirea dintre douã femei, care adoptã un copil pãrãsit, lãsat la scãrile spitalelor.

Ar fi bine, ca în cazul discuțiilor despre reformulãrile dimensiunilor sexualitãții, respectiv formelor sale de manifestare, s-ar folosi un limbaj mai pe înțelesul maselor, care – ca orice masã – devine ușor manevrabilã, când nu înțelege exact despre ce este vorba. Necunoscutul produce anxietate. Dacã masele înțeleg despre ce este vorba, o sã disparã aceastã formã primitivã de a vedea lumea exclusiv în alb și negru, buni și rãi.

Însã – repet – trebuie informatã lumea, cã reproducerea este una dintre caracteristicile de bazã a materiei vii. Dacã nu te reproduci, specia ta va dispãrea. A te așeza de partea acelora care promoveazã – direct sau indirect – viața în cuplu fãrã copii, este un gest discutabil, ba mai mult, reprobabil.

Fãrã copii – nu existã viitor.
 

Desigur, avem dreptul sã ne închipuim și un viitor fãrã copii sau importul de populații din zone de rãzboi sau foamete. Avem dreptul – democrația ne permite.

Dar tot așa, avem dreptul de a spune, cã da, noi credem în familia formatã din tatã, mamã și copii și ne simțim un pic deranjați, când vedem oameni în toatã firea, care printr-o promovare agresivã vor sã clãdeascã o altã lume, bazatã nu pe tãblițele lui Moise (fie ele așa cum sunt, dar deocamdatã fãrã concurențã) și nu pe legile generale ale biologiei, ci promovând o nouã lume care nu are deocamdatã bazã, sau cel puțin aceste descoperiri nu sunt încã mediatizate.

Fãrã copii, lumea este fragilã, indiferent de descoperiri legate de rolul reproducerii la specie.

Într-adevãr, copii fac gãlãgie, dar a concura cu aceastã gãlãgie cu o altã gãlãgie – nu pare pragmatic.

Se poate mai încet. Valabil pentru toatã lumea.