De la scenã pânã la dansul din plãcere

De la scenã pânã la dansul din plãcere

Ansamblul Național Secuiesc Harghita organizeazã de douã ori pe an festivalul de dansuri populare pentru copii cu numele de Csûrdöngölõ.

Numele provine din vremuri demult apuse: când se termina contrucția unei șure trebuia bãtãtoritã bine de tot podeaua, iar acest lucru se putea face cel mai lesne dacã se organiza dans. Prin dansurile feciorești se bãtãtorea podeaua cum nu se putea mai bine. Deci Csûrdöngölõ nu însemanã altceva decât bãtãtorire podelei șurei.

                                                               Foto: Kovács Csaba P.

Festivalul are ca scop reînvãțarea de cãtre copii a dansurilor și cântecelor bunicilor lor. Dansatorii profesioniști ai ansambului învațã grupuri de copii din satele din jurul orașului Miercurea Ciuc, iar din rîndul acestor copii vor ieși și dansatori profesioniști.

Anual de Rusalii și în octombrie copii prezintã ceea ce au învãțat înr-o jumãtate de an, spre deliciul locuitorilor urbei și al oaspeților sosiți în oraș.

Interesant de remarcat este cã abordarea muzicii populare s-a fãcut în alt mod de cãtre maghiari, decât cum s-a fãcut în rândul românilor.

În anii cincizei ai secolului trecut muzica popularã și dansul popular au fost mutate din mijlocul oamenilor pe scenã,între reflectoare. Tarafurile au fost înlocuite cu formații simfonice, dansurile și portul au fost uniformizate, recreate pe scenã, promotorul acestei abordãrii fiind coreograful rus Moiseev.


                                                         
                                                              Foto: Kovács Csaba P.

Aceastã abordare și prezentare s-a pãstrat la români pânã în zilele noastre.

În cultura maghiarã la sfârșitul anilor 70 ai secolului trecut a apãrut mișcarea Táncház (Casa dansului popular – așa numeau cei din Sic locul desfãșurãrii dansului), mișcare care a dorit sã readucã dansul și cântecul popular în mediul în care a luat naștere, printre oameni. Adicã înapoi de pe scenã – între oameni.

Aceastã mișcare a marcat în mare mãsurã modul de repunere în scenã a dansului popular, lãsând un grad mare de mișcare dansatorilor, lãsând loc improvizației, virtuozitãții. Marile ansambluri muzicale au fost reduse la tarafuri cu structurã autenticã.

Copii festivalului Csûrdöngölõ s-au familiarizat cu aceastã abordare a folclorului: au fãcut cunoștințã cu limbajul dansului, al muzicii, „vorbind” în mod creativ acest limbaj.

Așa cum fãceau bunicii, strãbunicii lor: dansau, cântau pentru placul lor.