Dar cine a afirmat cã e ușor sã fii maghiar?
Dar cine a afirmat cã e ușor sã fii maghiar?

Autorii studiului efectuat de Inspectoratul școlar Județean Harghita au ajuns la concluzii ce m-au pus pe gânduri: mai bine de 15 la sutã dintre elevii de clasa a XI-a din județul Harghita pleacã de acasã înainte de ora 5 dimineața sau între orele 5 și 6 pentru a ajunge la timp la școalã.

64,04 la sutã dintre elevii din aceastã grupã de vârstã lipsesc zilnic de acasã, între 8 și 10 ore, 16,67 la sutã, între 10 și 12 ore, iar 6,14 la sutã, mai mult de 12 ore. Deci, fiecare al șaptelea copil de 14–15 ani – cã e vorba de copii, chiar dacã la vârsta asta ei vor sã parã mai mai, mai maturi decât sunt – trebuie sã stea departe de casã mai bine de o jumãtate de zi.
 

                                                                  Foto: János Fõcze

Acești copii locuiesc în mediu rural, își petrec zilele pe tren sau în autobuz, la școalã și iar pe tren sau în autobuz. Pleacã de acasã și ajung acasã pe întuneric. Se pune întrebarea: când au timp de învãțat, de lecturã și de odihnã, de mâncare, de joacã – sã nu uitãm, e vorba de copii! –, sau de ajutor în gospodãrie, în jurul casei.

Mulți specialiști afirmã cã elevii din România petrec foarte mult timp la școalã. Acest fapt avantajeazã într-un fel pãrinții: cât timp stã la școalã, nu trebuie sã aibã grija copilului. Avantajeazã și cadrele didactice, deoarece este nevoie de mai multe posturi, așadar mai mulți oameni au acces la o bucatã de pâine.

                                                                  Foto: János Fõcze

Dar este în avantajul copiilor? Este oare în avantajul copiilor care studiazã în școlile sau clasele cu predare în limba minoritãților, care pe lângã orarul încãrcat al colegilor care studiazã în limba românã, mai au în orar, zilnic, o orã de limba și literatura maternã, iar sãptãmânal o orã de istoria minoritãții respective?

și sã nu mai vorbim de faptul cã numãrul maxim de ore pe sãptãmânã nu este respectat la toate școlile, în orarul copiilor figurând și ore care nu sunt incluse în programã sau depãșesc numãrul maxim de ore pe sãptãmânã.

Nu este corect ca elevii minoritari care studiazã în limba maternã sã fie pedepsiți pentru acest fapt zilnic cu o orã în plus fațã de colegii lor care studiazã în limba românã. Nu este corect nici faptul, cã ei trebuie sã susținã cu un examen mai mult la testele naționale sau la bacalaureat decât colegii lor, care studiazã în limba românã.

Nu cred cã aceastã practicã este întâmplãtoare, nu cred cã nu se aplicã în mod intenționat, pentru a-i constrînge pe elevii minoritari și pe pãrinții lor la a alege calea mai ușoarã: studiul în limba românã, știind faptul, cã înscrii copilul în acea nație, în a cãrui școalã îl înscrii. Noi maghiarii ne mai amãgim cu întrebarea retoricã: dar cine a afirmat cã e ușor sã fii maghiar…?

 

                                                                  Foto: János Fõcze

Revenind la studiul citat: aș vrea sã aflu cifre și despre copiii mici, din clasele pregãtitoare și elementare care zilnic bat drum lung datoritã comasãrii școlilor, a desființãrii instituțiilor de învãțãmânt. Sau cât la sutã din copii de școalã gimnazialã de la sate stau zilnic pe drumuri pentru a învãța?

Am vaga bãnuialã cã toate acestea contribuie nu la acumularea și aprofundarea cunoștințelor, ci mai degrebã la desprinderea copiilor din familie, din mediul lor natural, iar prin aceast lucru genereazã dispersarea comunitãților rurale.

Oare meritã?!