DACÃ NU MÃ CUNOȘTI, NU SPUNE NIMIC DESPRE MINE
Scena maghiarã rock are nenumãrate fațete și trupa Road este o
bijuterie unicã din toate punctele de vedere. Apropiindu-se de stilul
Hardcore, trupa și-a creat vocea în rândurile rockerilor atât din
Ungaria cât și din Transilvania. Urcând scara fermecatã a atenției
publice cu piese precum „Nem Kell Más” (Nu-mi Trebuie Altcineva), „Ne
Mondd” (Nu-mi Spune), sau „Aki Szabad” (Cine Este Liber), bãieții au
ajuns sã fie headliner-i la nenumãrate festivaluri.

Piesa
„Nem Kell Más” a fost un succes atât de mare încât a dat naștere la
trei variante diferite – o versiune hardcore, una cât se poate de suavã,
și una între cele douã lumi. În plus, anul 2009, cu aceastã piesã, a
marcat un punct pivot când vine vorba de libertatea de exprimare.
Versurile sunt cât se poate de încãrcate sexual și de atunci nu s-a mai
creat o piesã maghiarã atât de îndrãzneațã.

Desigur, o trupã ca
Road nu poate sã treacã prin viațã fãrã prejudecãți și comentarii
negative (ca orice trupã care ridicã o chitarã electricã). Ca rãspuns,
dupã ani și ani de experiențã, trupa a compus o piesã acusticã care a
ajuns sã atingã și inima acelor ascultãtori care, datoritã ignoranței,
comentaserã urât. Precum „Nem Kell Más” (hit-ul care pânã în anul 2013
deveniserã un imn al sexualitãții primordiale dar totuși afectuoase),
piesa „Világcsavargó” (Hoinarul) a înfrânt prejudecãțile celor care
arãtaserã cu degetele spre ei. Haideți sã traducem piesa în limba românã
și sã devenim și noi cãlãtori la rândul nostru!

Versurile originale:

Amíg nem ismersz, ne mondj semmit rólam
Hogy honnan jöttem, hogy merre tartok én
Úgyis hazugság lesz minden egyes szóban
Mert aki nem ismer, az nem is lát belém

A szívem nagy, de viharvert a lelkem
És a kelleténél mindig nagyobb a szám
De igaz vagyok és soha el nem felejtem
Hogy mit tanított az életrõl apám

Lehet, hogy elkövettem jó néhány hibát
Kaptam már eleget a sorstól
Tanultam a jóból, a rosszból
Csend van, megyek az úton, nem szólnak hozzám
Nincsen szeretõm, nincsen ágyam, nincs hazám
De bárhol járok, nekem mindenütt ugyanúgy jó
Én, a nyughatatlan világcsavargó

Tudom, hányszor imádkozott értem
És éjszakánként mennyit sírt anyám
Ó, hogy egy angyalt küldött és mindent túléltem
És, hogy most is sír, de akkor is büszke rám

Lehet, hogy elkövettem jó néhány hibát
Kaptam már eleget a sorstól
Tanultam a jóból, a rosszból
Csend van, megyek az úton, nem szólnak hozzám
Nincsen szeretõm, nincsen ágyam, nincs hazám
De bárhol járok, nekem mindenütt ugyanúgy jó
Én, a nyughatatlan világcsavargó

Amíg nem ismersz, ne mondj semmit rólam…

Și
acum, cu bagheta noastrã magicã dar totuși metalicã, ajungem la esența
textului în mod cât se poate de respectuos dar totuși neînduplecat!

Dacã nu mã cunoști, nu spune nimic despre mine
De unde vin și unde mã îndrept
Oricum numai minciuni vor decora fiecare cuvânt
Deoarece cine nu mã cunoaște, nu vede în mine

Inima mea este mare dar sufletul îmi este erodat
Și gura-mi este adeseori prea mare
Dar sunt cinstit și nu uit niciodatã
Ce am învãțat despre viațã de la tata

S-ar putea sã fi fãcut câteva greșeli
Am primit destule lovituri de la soartã
Și am învãțat din bine și din rãu
E liniște, parcurg drumul, nu mã adreseazã nimeni
N-am iubitã, n-am pat, n-am adãpost
Dar oriunde aș fi, îmi este la fel de bine
Eu, agitatul hoinar

Știu de câte ori s-a rugat și a plâns pentru mine
Mama – în fiecare noapte
O, cã mi-a trimis un înger și am supraviețuit tot
Și cã încã mai plânge dar este mândrã de mine

S-ar putea sã fi fãcut câteva greșeli
Am primit destule lovituri de la soartã
Și am învãțat din bine și din rãu
E liniște, parcurg drumul, nu mã adreseazã
N-am iubitã, n-am pat, n-am adãpost
Dar oriunde aș fi, îmi este la fel de bine
Eu, agitatul hoinar

Dacã nu mã cunoști, nu spune nimic despre mine…