”Cununa Anului” – O incursiune în folclorul ritualic ucrainian

Cununa Anului O incursiune în folclorul ritualic ucrainian

Antologia dedicată folclorului ritualic al comunității ucrainiene din România, coordonată de Ioan Rebușapcă*   își propune compararea acesteia cu creația ritualică românească.  

În prefață, autorul notează: volumul cuprinde

,,reprezentative creații ritualice ucrainiene din România, care au supraviețuit în circulața orală, până în zilele noastre, culese fiind de mine, pe parcursul unei lungi perioade începând cu anii de studenție (1955-1960), când Cel de Sus m-a hărăzit să-l întâlnesc pe drumul vieții pe eminentul Profesor Mihai Pop care mi-a hărăzit interesul pentru cultura populară”  

 Antologia cuprinde cântece de nuntă, colinde, cântece de Anul Nou, Vicleimul și jocuri de Paști, iar în acest sens, autorul mărturisește că a încercat să creeze un dialog  în ,,planul generos al multiplei intercorelări folclorice româno-ucrainiene”.

Al doilea pol comparativ, îl reprezintă volumul de analiză, Obiceiuri tradiționale românești, elaborată de Mihai Pop, cel pe care Ioan Rebușapcă îl recunoaște ca mentor.  Studiul lui Mihai Pop dezvăluie o viziune veche despre lume, adică o societate tradițională ce implică în fiecare act ,,valenţe multiple menite să întărească în om convingerea în păstrărea bunei rânduieli a vieţii sociale ca o unitate”  

În capitolul dedicat cântecelor de nuntă, Ioan Rebușapcă se referă la cântece din preziua cununiei, cântece din ziua cununiei, cântece de la masa mare, luatul miresei de la casa mirelui, învelitului miresei: ,,cântecele de nuntă însoțesc secvențele `scenariului` nupțial în succesiunea lor, `descrindu-le`,`traducându-le` semnificația sau îndeplinind rolul unor `indicații de regie`” .  

Sunt ritualuri ce există și în comunități rurale românești. La rândul lui, Mihai Pop consideră că ritualurile românești despre nuntă sunt foarte complexe:

,,Obiceiurile în legătură cu căsătoria depăşeau prin amploarea lor, prin mulţimea şi varietatatea manifestărilor folclorice pe cele în legătură cu naşterea şi cu trecerea în categoria flăcăilor de însurat şi a fetelor de măritat . Toate aceste ritualuri vechi, care pentru societatea modernă pot părea chiar amuzante, arată că familia era un centru al societății tradiționale rurale și era nevoie de condiții de înițiere și economice  precum și de cutume juridice pentru intrarea mirelui și miresei în noua stare de viață.”     

Într-un capitol separat, Ioan Rebușapcă prezintă colinde pentru gospodar și familia sa, pentru flăcău și pentru fată.   Toate aceste colinde ucrainiene, se regăsesc și în varianta românească deoarece ,,între melosul popular ucrainian și cel românesc există numeroase apropieri lingvistice datorate… comuniunii îndelungate și influenței românești”,   iar din acest motiv – mărturisește – Ioan Rebușapcă, a folosit ,,în versiunile traduse o parte din resursele expresivității românești populare”.

 Abordarea folclorică de tip antologie realizată de Ioan Rebușapcă, precum și prezentarea sistematică a obiceiurilor folclorice de Mihai Pop, necesită un studiu academic. În loc de încheiere, ar fi o colindă de gospodar, culeasă de Ioan Rebușapcă:

,,Sosit-am în casa cea veseloasă,/ Hei dă Doamne/ Cea veseloasă și gospodărească/ Acas`, i-acasă  acest Domn gazdă?”  și o urare a junilor către domn gazdă: ,,Fă-te vesel, domnu` bun,/ Domnu` bun/ Că vă vin junii buni/ Junii buni colindători”  

… iar prin acest ”domn gazdă” a se înțelege…  cititorii.

                                                                *

*Cununa Anului. Poezie ritualică ucrainiană din România, ediție bilingvă, Editura Mustang, București, 2002),

Leave a Reply

Your email address will not be published.