Csaba Asztalos, președintele CNCD: Investițiile guvernului ungar în Transilvania au crescut de 10 ori
Csaba Asztalos, președintele CNCD: Investițiile guvernului ungar în Transilvania au crescut de 10 ori. România este mult mai conectatã și mai dependentã de corporații, multinaționale și bãnci decât Ungaria  
  
Csaba Asztalos (foto), președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminãrii (CNCD), a declarat într-un interviu pentru „România liberã“ cã dacã Soros „destabilizeazã“ România, așa cum a declarat prim-ministrul, acest lucru ține de „securitatea naționalã“ și înseamnã cã „avem servicii secrete foarte slabe“, ceea ce „nu e cazul“.

Atacurile din România și din Ungaria asupra lui Soros nu sunt comparabile, fiindcã nici cele douã state nu sunt la fel, mai spune Asztalos. „România este mult mai conectatã și mai dependentã de corporații, multinaționale și bãnci decât Ungaria.“ Despre reticența liderilor comunitãții maghiare de a avea reacții fațã de ceea ce se petrece la Budapesta, șeful CNCD spune cã acest lucru se întâmplã și fiindcã guvernul ungar a crescut investițiile, în ultimii ani, de zece ori. Maghiarii din Transilvania trebuie sã fie „la fel de echidistanți fațã de puterea de la Budapesta și fațã de cea din București“ – crede Asztalos – și sã gãseascã „o formulã de autonomie politicã“.

          


„România liberã“: Organizațiile care aveau legãturã cu Soros au fost eliminate acum doi ani în Rusia. Uzbekistan și Belarus au urmat exemplul. Urmeazã Ungaria și poate chiar România. Cum vã explicați aceste reacții?

Csaba Asztalos: Toate statele menționate suferã de un deficit de democrație, drepturile omului sunt încãlcate, libertatea de exprimare nu este respectatã, presa nu e liberã, drepturile minoritãților sunt cãlcate în picioare. Sunt promovate în aceste țãri elemente care sunt mai aproape de sisteme totalitare decât de sisteme democratice. Asaltul asupra organizațiilor neguvernamentale se explicã prin faptul cã sunt anticorpi ai democrației și, ca atare, aceste organizații devin adversare ale tendințelor dictatoriale. În fostele state comuniste observãm un regres în ceea ce privește principiile democratice, în special drepturile omului.

De ce credeți cã acest regres este doar în fostele state comuniste, câtã vreme partidele națio-naliste și populismul prolifereazã și în multe state occidentale?

Statele din estul Europei sunt un caz special, fiind-cã democratizarea lor a început abia în urmã cu 27 de ani. Ele au dobândit structuri administrative și instituționale în conformitate cu standardele minime ale democrației, dar implementarea principiilor democratice înseamnã și consolidarea lor în societate, la nivelul oamenilor. Timpul a fost foarte scurt, iar regresul este rezultat atât din criza economicã, dar și din anumite excese ale multinaționalelor.

De pildã?

Am primit și noi la CNCD mai multe plângeri din care înțelegem cã unele companii multinaționale nu și-au tratat în mod corect și egal angajații din România.


Ce cazuri aveți în vedere?

Cazuri de disponibilizare, de hãrțuire, de discriminare în salarizare. Acestea sunt semne cã și multinaționalele sunt tentate sã adopte mãsuri care încalcã drepturile omului. Cum s-a întâmplat și în criza bancarã care a pus problema creditelor neechitabile, în alte monezi decât cea naționalã. În Ungaria, regimul lui Viktor Orbán a folosit aceste excese ale corporațiilor în programul lui de consolidare a economiei și în crearea unei forme de echitãți sociale: a supraimpozitat multinaționalele, inclusiv bãncile, și a convertit creditele în forinți la nivelul prețului la care au fost contractate.

În acest fel și-a construit un suport popular masiv, asigurându-i pe oameni cã va crea o formã de suveranitate realã asupra statului, adicã neimplicarea multinaționalelor în politica internã a Ungariei. De unde a început aceastã poveste? În 2002, când Viktor Orbán a pierdut alegerile, una dintre cauzele identificate de Orbán a fost puterea corporațiilor. A avut nevoie de aceastã mișcare și pentru a consolida economia, deci a refãcut echilibrul economic al Ungariei prin douã metode: supraimpozitarea corporațiilor și fondurile structurale. Dupã guvernarea dezastruoasã a socialiștilor, aceste instrumente au avut efecte consistente, oferindu-i suportul popular pentru a lua anumite mãsuri protecționiste și posibilitatea sã mai câștige un mandat.

Și acum, rãzboiul anti-Soros îl ajutã sã mai câștige unul?

Viktor Orbán a avut nevoie de un dușman mai puternic decât propria opoziție. La început, dușmanii sãi au fost liberalii de stânga, apoi migranții și, în cele din urmã, Soros, care îi sprijinã. Dincolo de rãzboaiele lui Orbán, în Ungaria existã un grav deficit de democrație, cu încãlcarea drepturilor omului, îngrãdirea libertãții presei, a dreptului de asociere, plus corupția, dupã cum rezultã din rapoartele de țarã.

Cu toate cã de la Bruxelles au venit toate aceste reproșuri în ultimii patru ani sau mai mult, Ungaria nu a fost pedepsitã în niciun fel de Uniunea Europeanã. Proiectele europene depuse de Budapesta continuã sã primeascã bani, fiindcã nu s-a luat în calcul decât eficiența tehnicã a cererilor de finanțare. Orbán a deraiat și nu a fost amendat. Un semn cã și România ar putea urma acest model?

Între România și Ungaria sunt diferențe majore. În primul rând, în Ungaria s-a creat o majoritate de douã treimi în Parlament. Deci Orbán a avut un suport mult mai mare, a preluat puterea din toate punctele de vedere, rolul serviciilor secrete este total diferit în Ungaria. La Budapesta este un sistem parlamentar, nu semiprezidențial ca în România, adicã nu sunt mai mulți poli de putere, iar Orbán a reușit o formã de suveranitate economicã a Ungariei.

În schimb, România este mult mai conectatã și mai dependentã de corporații, multinaționale și bãnci. Ungaria a fost și este conectatã și protejatã la Partidul Popular European prin FIDESZ, partidul lui Viktor Orbán. Acum, acuzațiile sunt din ce în ce mai grave. Recent, Comisia Europeanã a anunțat cã Ungaria are la dispoziție doar o lunã pentru a reveni la dispozițiile anterioare ale Legii Educației, pentru a evita desființarea Universitãții Central Europene (CEU – Central European University), un proiect al lui George Soros. Dacã Ungaria se opune, ar putea urma sancțiuni financiare.

Corupția de care este acuzatã Ungaria nu a pus în mișcare o procuraturã anticorupție. De ce?

În ce privește corupția, Ungaria și România sunt total diferite; chiar atunci când existã suspiciuni cã o licitație a fost câștigatã de apropiați ai guvernului, de pildã, pânã la urmã auto-strada, șoseaua sau ce-o fi e fãcutã la termen și respectând standardele de calitate. În România dispar și banii pentru proiecte și nici nu sunt realizate proiectele.

Succesul campaniei anti-Soros din Ungaria ar putea fi translatat în România?


Campania guvernamentalã împotriva lui Soros scoate în evidențã anumite prejudecãți și stereotipuri fațã de populația evreiascã, aducând aminte de antisemitismul din perioada celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Se încearcã și în Ungaria o coagulare a naționalismului, cum se face și în România, apropo de „mândri cã suntem români“: ne creãm dușmani din corporații, multinaționale, bãnci și Soros. Dar în România e mai greu sã faci din Soros inamicul public numãrul 1, fiindcã avem președintele de o culoare, guvernul de altã culoare, avem o justiție criticatã, dar funcționalã, avem un alt rol al serviciilor secrete…

În ce sens, pozitiv sau negativ?

Serviciile din România sunt ca Bulã, cu șapcã sau fãrã: dacã fac ceva, de ce fac?; dacã nu fac, de ce nu fac? Dacã se întâmplã ceva rãu, e vina lor; dacã sunt prezente „în câmpul tactic“, sunt criticate cã n-au ce cãuta acolo. E nevoie de o legislație mai clarã, pentru a-și îndeplini activitatea conform normelor democratice, dar și pentru a le putea fi contorizate activitãțile. Existã senzația cã sunt prea prezente: apar mereu în „brea-king news“.

Revenind la Ungaria: ceea ce se întâmplã acolo este, de regulã, repetat de România la un ciclu distanțã. Spre exemplu, din 2002 pânã în 2010 au stat la putere socialiștii, iar guvernarea lor a arãtat cã douã cicluri înseamnã prea multã putere și duc la derapaje. Acest lucru a creat o crizã și i-a dat posibilitatea lui Orbán sã câștige cu douã treimi. La fel s-a întâmplat în România: Bãsescu a câștigat în 2004 și apoi în 2009 – douã mandate prezidențiale au demonstrat cã și aici au fost prezente derapaje și cã alternanța la pu-tere e necesarã.

Un lucru pozitiv pentru România este cã președintele împarte puterea cu premierul și e benefic sã aibã un președinte de o culoare și un guvern de altã culoare, dacã nu existã coabitare subteranã. În România, acum asistãm la o luptã pentru reechilibrarea, reconfigurarea prin-cipiului separației puterilor în stat, a sistemului de „check and balances“, prin care clasa politicã dorește sã recâștige poziții de putere pierdute pe vremea regimului Bãsescu în fața altor instituții.

Și în România, dar și în restul statelor din zonã, organizațiile pentru apãrarea drepturilor omului par sã fie pe cale de dispariție, din cauzã cã nu mai au finanțãri. De ce?

S-a considerat cã, odatã admise în NATO și UE, nu mai au nevoie. Au fost o greșealã retragerea instrumentelor de democratizare, cum au fost Europa Liberã sau BBC, care aveau un standard etic ridicat și erau obiective. România ar avea și acum mare nevoie jurnalismul de acest tip, ca și de organizațiile pentru drepturile omului. În schimb, vedem cã apar organizații mai puțin democratice, care promoveazã principii nedemocratice.

La ce vã referiți?

Eu nu cred cã grupul de ONG-uri care au inițiat revizuirea Constituției pentru redefinirea conceptului de familie promoveazã principii democratice. Prin opoziție, Soros a finanțat „societatea deschisã“, a investit în resursa umanã, a educat-o în spiritul societãții deschise. Reacția anti-Soros e un rãspuns la manifestațiile antiguvernamentale, prin simplificare: dacã militezi pentru independența justiției și pentru menținerea luptei anticorupție, ți se pune eticheta Soros pentru cã nu existã altã explicație. E simplu de pus aceastã etichetã, pornind de la stereotipurile din vremea nazistã: Soros este evreul speculator care a fãcut avere prin artificii financiare, fãcându-i pe mulți sã sufere.

Soros este, totuși, în aceeași mãsurã un filantrop și un investitor care cautã riscul pentru a câștiga. E greu, poate, de înțeles cum un filantrop face speculații financiare în anumite țãri, fãrã sã se gândeascã la implicațiile sociale și morale ale acțiunilor lui. Credeți cã astfel de considerații stau la baza teoriilor conspirațiilor legate de Soros?

Într-o piațã deschisã, statul trebuie sã fie puternic și sã limiteze speculațiile. Diferența dintre Soros și ceilalți speculatori este cã Soros a investit într-o filosofie, a societãții deschise, pe care a întâlnit-o la Popper când studia la London School of Economics. Soros își ur-meazã visul. Sã ne amintim cã el a plecat dintr-un stat totalitar, care era Ungaria în timpul nazismului. Soros a promovat valori, a trimis tineri sã studieze în Vest, la cele mai importante universitãți.

A știut cã resursa umanã e cea mai importantã. Oamenii aceia au învãțat și au disipat principiile democrației. Acum e greu pentru cei aflați la putere sã spunã cã resursa democraticã îi asfixiazã, așa cã spun cã Soros o face. Am vãzut recent la o televiziune ungarã cum un reporter îi citea un comunicat unui lider aflat la guvernare, despre cât de terifiați sunt oamenii de atacurile la adresa lui Soros. Și este întrebat liderul al cui crede cã e comunicatul. Rãspunsul politicianului este previzibil: un ONG sorosist. Era comunicatul FIDESZ, partidul lui Orbán din 1992. În teoria comunicãrii sunt explicate necesitatea dușmanului și importanța personificãrii lui.

Cât de credibil poate fi Liviu Dragnea când dã vina pe Soros pentru anchetele în care este acuzat de diferite fapte de corupție în țarã sau în Brazilia?

Se poate mãsura acest lucru prin sondaje. Cred cã trebuie sã și explice concret ce i-a fãcut Soros.

A spus și prim-ministrul cã Soros vrea sã destabilizeze țara, PSD și pe Liviu Dragnea.


Cred cã sunt acuzații grave, care țin de securitatea națio-nalã, pânã la urmã. Dacã e adevãrat, înseamnã cã avem servicii secrete foarte slabe, ceea ce totuși nu e cazul.


Ați avut vreo finanțare de la Soros?

M-am gândit în ultimele zile, probabil cã în mod indirect, da. Sau am lucrat în proiecte finanțate de el. L-am întâlnit o singurã datã, la o manifestare despre romi, pentru cã el a finanțat multe proiecte adresate romilor. E o exagerare tot ce se întâmplã, iar campania din Ungaria este îngrijorãtoare. Din pãcate, foarte puțini au luat poziție fațã de aceastã campanie, deși pe afișele din Ungaria au fost și înscrisuri antisemite.

Dacã în România ar avea loc o astfel de campanie, CNCD ar amenda Guvernul?

Eu aș considera-o discriminatorie.

Instituția omoloagã CNCD nu funcționeazã în Ungaria?

Acolo sunt alte realitãți. 

Aproape 700.000 de maghiari din Ardeal au și cetãțenie ungarã.Cum vã explicați cã nu doar partidele românești de opoziție nu au poziții fațã de declarațiile anti-Soros, dar nici UDMR nu spune nimic referitor la campania din Ungaria și la ceea ce spun liderii PSD?

Președintele UDMR a avut recent un punct de vedere, mai ales cã a avut o bursã pentru un stagiu ca jurnalist la Europa Liberã. Eu cred cã e important pentru comunitatea maghiarã din Transilvania sã-și pãstreze libertatea de expresie, sã aibã presã independentã de limbã maghiarã.

Cu alte cuvinte, comunitatea maghiarã din Ardeal ar trebui sã se fereascã sã se lase manipulatã de la Budapesta.

Existã un anumit raport între UDMR și FIDESZ, au fost poziții împotriva desființãrii CEU, dar UDMR nu vrea sã se exprime fațã de realitãțile din Ungaria. Pe de altã parte, e nevoie și de o anumitã delimitare, fiindcã maghiarii din România sunt o minoritate etnicã și pentru binele lor e bine sã ținã la standardele democratice, altfel nu reușim sã ne promovãm noi drepturile. Guvernul Orbán investește enorm în Transilvania și în comunitatea maghiarã.

În ultimii șase-șapte ani, investițiile au crescut de mai mult de zece ori, ca valoare: avem o rețea de instituții sociale; recent, guvernul de la Budapesta a aprobat un proiect pentru construirea a 28 de grãdinițe în Transilvania; avem centre sportive finanțate de Budapesta și chiar ajutoare sociale acordate de guvernul ungar maghiarilor din România. Existã deci o bazã care aratã cât de funcționalã este strategia Ungariei de a-i unifica pe toți maghiarii din zonã, fãrã schimbarea granițelor.

Acest lucru nu înseamnã cã maghiarii din Transilvania nu trebuie sã-și pãstreze identitatea regionalã și standardele democratice: sã fie la fel de echidistanți fațã de puterea de la Budapesta și fațã de cea din București; altfel spus, o formulã de autonomie politicã. Este vorba despre reprezentarea politicã și culturalã a unei comunitãți, care nu contravine niciunui principiu. Altminteri, comunitatea este în dificultate sã ia poziție fațã de ceea ce se întâmplã la Budapesta, pentru cã Guvernul Orbán investește mult, inclusiv în presã, pentru cã aproape 700.000 de maghiari din Ardeal au și cetãțenie ungarã, deci sunt foarte conectați la ceea ce se întâmplã în Ungaria. Ce proiect oferã Bucureștiul acestei comunitãți?


Originalul AICI