Cristian Sandache:  Ceea ce înalțã omul, nu ceea ce îl coboarã și îl umilește
Cristian Sandache:  Ceea ce înalțã omul, nu ceea ce îl coboarã și îl umilește

Putem sã nu fim de acord cu maghiarii din Secuime, în privința cererilor lor de autonomie teritorialã, dar nu putem sã nu le recunoaștem curajul și stãruința în concretizarea dorinței lor. Pe moment, o asemenea ipotezã rãmâne una strict teoreticã. 

Atunci când majoritarii aud de solicitarea recunoașterii națiunii maghiare ca fiind una co-fondatoare de stat (pentru Ardeal, cel puțin), când se propune ipoteza limbii maghiare ca a doua limbã oficialã a statului român, sau atunci când se pronunțã cuvântul “federalizare” a țãrii, indignarea naționalã autohtonã cunoaște cote maxime. 
Și totuși, unele dintre solicitãrile maghiarilor sunt deja realitãți în diferite state europene, iar state federale existã și (culmea) au un nivel de trai în general ridicat. Cred cã în viitor, dupã ce va mai curge multã apã pe Dunãre, ar trebui sã conteze doar un singur aspect: prosperitatea materialã și confortul spiritual al cetãțenilor. 
A tuturor cetãțenilor unei patrii, indiferent de originea lor etnicã sau confesiunea lor. Cred cã aceasta este esența realã a adevãratului creștinism, a adevãratului patriotism. Ceea ce înalțã omul, nu ceea ce îl coboarã și îl umilește.