Coroana de Advent
Coroana de Advent

Un obicei vechi prezent și în bisericile romano-catolice este coroana de Advent. Coronița sau coroana de Advent (Adventskranz în germanã) este o coroanã din ramuri de brad cu patru lumânãri, care sunt aprinse succesiv în cele patru duminici din timpul Adventului. Este o tradiție nãscutã în sec. al XIX-lea în Hamburg, unde un tânãr pastor evanghelic, Johann Heinrich Wichern (1808–1881) a adunat copiii de pe stradã, i-a gãzduit și i-a hrãnit, i-a învãțat o meserie. În timpul Adventului, pastorul organiza un moment de rugãciune, și vrând ca momentul sã fie cât mai memorabil și festiv, s-a gândit ca fiecare copil sã aprindã, începând cu 1 decembrie, câte o lumânare coloratã.

Mulți au considerat coroana de Advent atât de frumoasã, încât au vrut sã aibã una chiar în casa lor. Astfel s-a rãspândit obiceiul mai ales în familii în sânul Bisericii Evanghelice. A ajuns și în lumea anglo-saxonã, în Franța. Fiind consideratã o tradiție protestantã, la început a fost privitã cu suspiciune în lumea catolicã. În 1925 coroana de Advent a apãrut și într-o bisericã catolicã, cea din Köln, apoi și la München, mai târziu în Austria coroanele de Advent au fost chiar binecuvântate pentru casele particulare.

În Biserica Catolicã anul nou se serbeazã cu patru sãptãmâni înaintea Crãciunului, la începutul Adventului. Advent (din latinã) înseamnã așteptarea venirii mântuirii. Acest lucru, adicã așteptarea îndelungatã a credincioșilor, este simbolizatã prin cele patru sãptãmâni care preced nașterea Mântuitorului. Cu prima duminicã a Adventului începe un nou an bisericesc, un nou an pastoral și un timp special de pregãtire pentru sãrbãtoarea nașterii Domnului. Simbolismul coroanei de Advent se leagã frumos cu așteptarea îndelungatã a omenirii pentru mântuire.

Coroana are o formã circularã, indicã soarele și ciclul sãu anual, modul sãu continuu de a se reproduce, fãrã a se consuma vreodatã; astfel exprimã misterul lui Cristos. Ramurile mereu verzi de brad din care este formatã coroana sunt semnele speranței și ale vieții fãrã de sfârșit. Pentru ornamentarea coroanei se folosesc benzi de hârtie roșie sau violet: roșul sau roz, simbolul iubirii lui Iisus care devine om; violet, semn al pocãinței și al convertirii pentru a ne pregãti pentru venirea sa.

La început lumânãrile erau trei de culoare violet și una de culoare roșie: violet pentru a indica penitența și convertirea la Dumnezeu, roșie ca semn al bucuriei pentru iminenta naștere a lui Iisus. Cea roșie sau roz se aprinde în a treia duminicã de Advent, care e numitã Gaudete (bucurați-vã).

   

Lumânãrile au și semnificație religioasã, conform tradiției, prima este lumânarea profetului, a doua a Betleemului, a treia a pãstorilor, a patra a îngerilor. În alte tradiții prima este lumânarea iertãrii acordate lui Adam și Evei; a doua este cea a credinței patriarhilor care cred în darul țãrii promise; a treia este cea a bucuriei lui David; a patra este cea a învãțãturii profeților care vestesc dreptatea și pacea.

Coroana de Advent se ia jos în ziua nașterii Domnului, lãsând locul ieslei de Crãciun sau bradului. În unele locuri coroana este așezatã drept iesle în care se pune statueta pruncului Iisus, astfel arãtând cã așteptarea a adus roade, Dumnezeu împlinește dorința și ascultã rugãciunea omenirii.