Coloana Infinitului, simbolul care ne unește
Coloana Infinitului, simbolul care ne unește

Azi m-am uitat la un documentar cu titlul „Enigma Coloanei Infinitului”, realizat de Daniel Roxin, iar textul documentarului l-am gӑsit pe http://www.cunoastelumea.ro/enigma-coloanei-infinitului-un…/. Reproduc din el niște pasaje pentru a face din comentariul meu unul lipsit de orice enigmӑ.

Daniel Roxin: „Puțini știu cã semnificațiile Coloanei Infinitului ar trebui cãutate cu mult timp înainte de geto-daci…E uimitor sã descoperim cã tradiția precreștinã a stâlpului funerar care a inspirat Coloana Infinitului, încã se pãstreazã vie în Transilvania, dupã mii de ani. Forța tradiției face ca astãzi, sã descoperim în cimitirul creștin ortodox al satului Loman din județul Alba, peste 50 de stâlpi funerari cu origini precreștine. […]. Printre stâlpii funerari pe care i-am cercetat în cimitirul din satul Loman am descoperit cu uimire unul aproape identic cu opera lui Brâncuși. Sã se fi inspirat marele sculptor și de aici, dupã cum spun oamenii locului?”.

Sӑ ne lӑmurim puțin. Loman, „mai demult Lomaj, (în germanã Lamendorf, Lammdorf, în trad. “Satul mielului”, în maghiarã Lomány) este un sat în comuna Sãsciori din județul Alba, Transilvania, România. Lomãnarii cred cu tãrie cã sufletele morților trec în lumea de dincolo sub formã de pasãre și cã pânã la șase sãptãmâni, zboarã prin toate locurile pe unde au fost cât au trãit. […] cimitirul, e locul unde pe stâlpii funerari sunt pãsãri cu aripile deschise pregãtite de zbor, îndreptate spre rãsãrit, care nu și-au luat și nu-și vor lua vreodatã zborul. Simbolizeazã sufletul celui dus, care s-a întruchipat în porumbel și astfel trãiește veșnic”. (sursa: wikipedia.org)

Logica mӑ duce la presupunerea cӑ dacӑ satul se cheamӑ Loman pe românește, Lamendorf în germanӑ și Lomány în ungurește, poate au trӑit și trӑiesc acolo și sași, și unguri (mai exact secui) și români. Informez și eu așa, pe cine nu știe, cӑ secuii reformați nu pun cruci la morminte. Folosesc stâlpi funerari, exact ca cei pe care domnul Roxin i-a vӑzut în cimitirul ortodox(?) din Loman.

Mergeți în Secuime, unde vӑ garantez cӑ veți fi primiți cu brațele deschise de localnici. Faceți o vizitӑ la cimitirul din orice localitate vreți și veți vedea acolo și cruci, și stâlpi funerari.

Pe https://www.dacoromania-alba.ro/nr82/cimitirul_loman.htm scrie: „În acest sat românesc – Loman – se pãstreazã și astãzi, tradițiile precreștine, preluate și pãstrate de la strãmoșii noștri prin stâlpii funerari din cimitirul localitãții”.

și dacӑ stâlpii funerari n-au nicio legӑturӑ cu ritualurile precreștine de înmormântare, dar reprezintӑ o secularӑ continuitate folositӑ de frații noștri întru Domnul secuii reformați pentru omagierea veșnicӑ a celor decedați?

„E uimitor sã descoperim cã tradiția precreștinã a stâlpului funerar care a inspirat Coloana Infinitului, încã se pãstreazã vie în Transilvania, dupã mii de ani”, zice Daniel Roxin.

„Transilvania…mii de ani…stâlp funerar…”. Mai bine sӑ mӑ opresc aici, meditând la frumusețea finalului textului lui Daniel Roxin :„Înãlțându-se spre cer, ca o scarã pentru sufletul plecat din aceastã lume, stâlpul funerar, transformat de Brâncuși în Coloanã a Infinitului, ne vorbește despre veșnicia sufletului, cea în care au crezut și geto-dacii!”.

și secuii reformați, domnule Roxin!