Cocarda și stima reciprocã
Uitându-mã la televizor la transmisiile despre serbarea zilei de 1 Decembrie am remarcat cã Traian Bãsescu purta la piept o cocardã. Ori nu i-am acordat atenție pânã acum, ori mai de mult nu se purta cocarda la români – cine are informații precise despre portul cocardei tricolore de sãrbãtori la români sã mã lãmureascã și pe mine.

Noi, maghiarii purtãm cocarda tricolorã de ziua maghiarilor de pretutindeni, de 15 Martie, aniversarea izbucnirii revoluției pașoptiste la Budapesta.

Moda portului cocardei vine din Franța: conform tradiției marchizul Gilbert du Motier de La Fayette a fost primul care și-a confecționat a cocardã tricolorã în timpul revoluției franceze, în anul 1789. Mai târziu aceste culori – albastru-alb-roșu – au fost instituite de cãtre Adunarea Naționalã drept culorile drapelului statului burghez francez. Francezii purtau cocarda la pãlãrie, afișând prin ea sentimentul de simpatie cu ideile revoluției. În secolele 18–19. cocarda a venit la modã în întreaga Europã și în Lumea Nouã.

Culorile naționale românești – deși au mai fost folosite pe diferite steaguri de navigație sau de luptã – au fost consacrate tot de revoluția pașoptistã.

Ideea modernismului a pornit din Franța și s-a rãspândit odatã cu ideile, idealurile revoluției franceze. Idealuri, care și astãzi sunt uniform valabile, idealuri care stau la temelia statelor, a democrațiilor contemporane. Iar steagurile tricolore, cocardele confecționate din panglici tricolore simbolizeazã la rândul lor aceste idei. Idei care unesc, care ne sunt comune tuturor.

Președintele purta mândru cocarda. La fel ca cei doi oameni de vârsta a doua din orașul meu, pe care i-am vãzut plimbându-se de mânã, anevoios, ca de sãrbãtoare. Erau îmbrãcați de sãrbãtoare, în haine de duminicã și aveau cocarda prinsã-n piept. Se vedea cã nu poartã simbolul național în mod ostentativ, ci numai din convingerea, cã sãrbãtorile pornesc din lãuntrul nostru, poposesc în suflet și se manifestã și prin modul în care ne îmbrãcãm. Când sãrbãtorim, o facem în primul rând pentru noi. La fel cum au fãcut cei doi bãtrânei din orașul meu…

Când toatã lumea își va serba sãrbãtorile în acest mod, neîndreptând-o împotriva nimãnui, oamenii vor învãța sã se stimeze reciproc. Iar stima reciprocã înseamnã și stima fațã de simbolurile comunitãților de care aparținem.