Claxonatul nostru de toate zilele
Claxonatul nostru de toate zilele

Nu claxonați, dragi șoferi, e inutil! Majoritatea dintre noi am luat carnetul de conducere dupã ce am însușit regulile de circulație. Avem o singurã problemã: încercãm sã conducem preventiv. Dacã e cazul, ne oprim și în sensul giratoriu, sã ne convingem cã nu ne tamponãm cu cel care apare din senin, ori vreun gigant, printr-o manevrã bruscã, neluând în seamã pe cei aflați în mijlocul girației, face stânga-împrejur fãrã semnalizare.

În ultimele luni cu scopul fluidizarãrii traficului s-au amplasat câteva sensuri giratorii în Târgu-Mureș. De atunci parcã s-a amplificat și la noi moda balcanicã, claxonatul agresiv. Peste hotare probabil am fost norocoasã, nu am avut parte de prea multe avertismente sonore.

Întorcându-mã în țarã dinspre Vest, de la Oradea încoace aveam impresia cã majoritatea șoferilor sunt în întârziere și cu nervii la pãmânt. Parcã toatã lumea conduce înjurând, claxonând și gesticulând. Vãzând o mașinã înmatriculatã în altã țarã sau județ, nu ne întrebãm, dacã șoferul are nevoie de câteva secunde pânã decide încotro s-o ia sau nu? Mai ales dacã pe alocuri lipsa marcajelor sau indicatoarelor nu-i ușureazã sarcina…

Dacã e localnic, dar poartã semnul galben al începãtorului pe parbriz, ori vrea sã conducã doar preventiv, chiar e nevoie de acel claxonat drastic?

Niciodatã n-am înțeles atitudinea agresivã a șoferilor. Am fost crescutã și educatã în spiritul responsabilitãții. Tatãl meu s-a pensionat lucrând câteva decenii ca șofer profesionist, iar cuvintele sale despre respectarea regulilor mi-au rãmas întipãrite.

La vremea respectivã îmi explica stresul care-l mãcina prin mulțimea surprizelor din trafic la care un conducãtor auto este expus. „Trebuie sã avem mare grijã de cei din trafic. Dacã un biciclist merge aiurea în fața autobuzului, nu pot claxona dacã e prea aproape, sub 25 de metri, oricâte prostii ar face, deoarece speriindu-l poate face manevre care-i pun în pericol pe ceilalți sau poate cãdea, îl calc și intru în pușcãrie.

Dar nu putem sã-i inducem în eroare nici pe șoferii începãtori folosind avertizarea sonorã. Doamne ferește sã frânez brusc, vreun pasager poate în timpul cãlãtoriei. A conduce un autobuz înseamnã sã ai grijã de pasagerii tãi și de ceilalți participanți în trafic…” – îi aud și azi cuvintele.

De atunci au trecut peste trei decenii, s-au schimbat multe, aceste reguli simple însã par atât de normale, încât ar putea fi respectate de noi toți chiar și în zilele noastre. Pentru a înțelege gesturile amatorilor sonori l-am întrebat pe comisarul șef al poliției rutiere județene:

– Având în vedere faptul cã în sensul giratoriu este amplasat doar indicatorul „Cedeazã trecerea” cei care se opresc sã se convingã cã pot trece în maximã siguranțã, fac un gest greșit sau nu? Au dreptate cei care-l claxoneazã atenționându-l, împingându-l sã se grãbescã?

– Oprirea nu poate fi interpretatã ca o greșealã. Dacã de la distanțã se poate constata cã trecerea e liberã, nu se oprește. Însã dacã șoferul simte nevoia sã se opreascã pentru a se convinge de intenția celorlalți participanți în trafic, se poate opri liniștit. Indicatorul „Cedeazã trecerea” nu înseamnã oprire interzisã, acest fapt ar trebui sã fie clar pentru toți conducãtorii auto. Nu se amplaseazã indicatorul „Oprire” în sensurile giratorii tocmai sã nu fie obligați participanții în trafic sã se opreascã, deoarece fluidizarea circulației n-ar mai fi posibilã – a explicat șeful poliției rutiere, Lucian Archiudean.