Bucovina și Omega în leagãnul tainelor comune
Bucovina și Omega în leagãnul tainelor comune

1.
Jocul artiștilor cu forțele naturii nu este altceva, decât compensarea acelei anxietãți pe care le produce imaginea realã a acestora. Este vorba despre subconștient și primele amintiri colective ale umanitãții – senzații și experiențe care ne unesc pe toți ca oameni, ba mai mult, s-ar putea sã fie singurele legãturi viabile dintre noi. 

Dacã adevãrul, ca atare, este spus cu voce tare, își pierde forța purificatoare. Așa se face deci, cã anxietatea generatã de forțele naturii nu se manifestã prin comunicare directã, ci prin jocuri, aparent inocente.

Jocuri cu imaginile și cuvintele uriașului – un pãcat scuzabil pentru oameni, care vor în secret sã se compare cu el. Omului îi place sã se simtã în adâncul subconștientului un fel de creator de lumi, mimând Creația. Dar tot așa de adevãrat este faptul, cã și uriaș ar vrea sã fie omul – un copil de uriaș, care sã stea aproape de cel matur, simțind zilnic bucuria și spaima acestei relații caracteristice familiilor cu mulți copii.

Uriașii ne mai existând, nãlucile fiind deja surmenate, omul substituie aceste simboluri temute cu Natura: „Tainic leagãn unde ne-am nãscut”

      

A nyírfaerdõ dala


Õszre fésült hegyek dala,

Csúcsait égre feszíti. 

Rengeteg s vadon s havas

Mindnyájunk bolcsõjét rejti.

Útban az éghez léptek, kapaszkodnak.

Fut a táj, rejtezik fenyõ és fû alatt.

A naplemente magára ölel,

S én dúdolom a Nyírfaerdõ dalát.

Ködbe csukló gerinc – láthatatlan szinte.

Fut a táj a völgybõl fel a gerincre,

Havasi délibáb les rám keletre

S én dúdolom a Nyírfaerdõ dalát.

Nyírfaerõ te, ki vigyázod Bukovinát…

Nyírfaerdõ te, ki hordod idõk régi porát… 

Mint nézek messze – hangod kívánnám.

Nyírfaerdõ, látsz már? Életem a játszmám…

Vén fatörzs gördül, ólomnyi súllyal,

Vízhordta odva, tátongva vár,

Eléd jön csúszva, robaja húzza

A Nyírfaerdõ dalát.

Tündérek várnak, dalolni hívnak

Sötétben vartyog, reccsen a táj

Nyugatnak ûznek, s a hármasútnak

Mindnyájan éneklik nyírfadalát.


Traducere: Csaba Szabó ©
2.

Imaginea troicãi nu se poate descrie prin prisma culorilor calde, roșul și galbenul fiind expulzati din peisajul alb-negru, dând locul albului zãpezii și negrului speranței de a se ascunde de omãtul fãrã țarã și fãrã dumnezeu. 

Pãdurea de mesteceni – cu filmul alb-negru înfãșurat pe trunchi – își schimbã greu fața, crema de noapte a iernii fiind ineficientã în încercarea de a învioara contrastul. Noaptea lungã, ziua scurtã, gândurile aleargã lung și se înscriu la marathon – la categoria amintiri, apoi seara la secția de seniori. 

Lena și Lenele noastre fost-au pe așternuturile noastre, odorul pãrului lor s-a îmbibat poate adânc în puful perinelor. 

Troica însã ne așteaptã pe toți, sub zãpada groasã.
Lena – desigur – a plecat. De atunci s-a instalat în noi singurãtatea. 

     
Lena

Ningea iar!
Vântul fluiera! 

Dimitri e cu gândul tot la ea 
Îl ascult,
și Lena visez pe așternut…
Atunci troica mai zbura  și ea mã aștepta. 


Era o iarnã, 
Iarnã zdravãnã!
Dimitri și 

Lena 

e ca legenda .

Îl ascult,

În zori cum a dispãrut – fata…

Mã aștepta numai troica  fãrã ea.

Traducere: Csaba Szabó ©