Biblioteca româno-maghiarã: Despre Ciocârlia și zootropul lui Dezsõ Kosztolányi.

Stau și mã întreb dacã Dezsõ Kosztolányi o fi scris și texte proaste? O fi avut și el momentele sale în care dãdea rateuri, în care mintea nu rãspundea cererii, și nu putea livra ce-i cerea autorul? Mã întreb asta pentru cã pânã acum am citit trei cãrți ale sale, una mai bunã decât alta. Trebuie sã recunoașteți cã nu este un procent obișnuit, 100% pentru trei încercãri.


Când am luat în mâna Ciocârlia (Pacsirta) romanul sãu, publicat în 1924, aveam oricum așteptãri mari, datoritã lecturilor de pânã atunci. Am luat-o în mâna și n-am mai putut-o lãsa, pânã n-am ajuns la ultima paginã. Ce delectare, ce desfãtare! Dacã vreți sã vedeți cum se desfãșura, la sfârșit de secol XIX, viața într-un orãșel maghiar de provincie, nu aveți altceva de fãcut decât sã lecturați Ciocârlia.


Ați vãzut vreodatã un zootrop, aparatul acela care preceda într-un fel cinematograful, acum 150 de ani? Cartonașe pictate sau fotografiate, puse într-o cutie, și care învârtite cu vitezã, în prezența unei surse de luminã, creeazã iluzia mișcãrii? Orașul Sárszeg, la 1899, este un oraș anost, așa cum apare el în primele pagini ale cãrții. La fel de anostã este și viața familiei Vajkay, cea care are trei membri, unul dintre ei fiind Ciocârlia, fiica cu înfãțișare ștearsã, care le apare urâtã chiar și pãrinților sãi. Totul pare nemișcat, prãfuit și insipid la Sárszeg, pânã când Dezsõ Kosztolányi începe sã învârtã cu repeziciune maneta zootropului. Și sã ne arate cartonașe cu personaje în mișcare, care de care mai interesant. Și mai plin de savoare. Și cu trãiri puternice, declamate sau refulate, agãțându-se cu hotãrâre de trãirile celor din jur.

Și dacã la început totul pare a se învârti în jurul Ciocârliei, care pleacã o sãptãmâna la rudele din pustã, grosul acțiunii îi are în prim-plan pe pãrinții ei, care în sãptãmâna respectivã se trezesc antrenați în viața nebunã a urbei, ca într-un carusel scãpat de sub control. 

Reîntâlnirea tatãlui cu societatea Panterelor, petrecãreții urbei, masa luatã de pãrinți la restaurant – obicei de mult uitat, mersul la teatru, prânzul la prefect, întâlnirea cu doamnele bine ale urbei, redescoperirea fumatului și bãutului, ca și a jocului de cãrți, toate acestea rãstoarnã traiul tihnit al celor doi Vajkay. 

Care pentru o sãptãmâna par a întineri brusc, și a-și recãpãta pofta de viațã.

Întoarcerea Ciocârliei restabilește rutina tristã a vieții familiei, al cãrui chef de viațã, proaspãt redescoperit, se stinge brusc. Mãștile sunt puse la loc pe chipuri, frustãrile și deziluziile – materializate în hohote de plâns – sunt înãbușite noaptea sub plapumã. Uitarea își așterne colbul rapid peste prezentul recent.


Dezsõ Kosztolányi rotește din ce în mai încet zootropul, pentru a permite familiei Vajkay sã revinã la tiparul viețîi anoste, iar orãșelului Sárszeg sã se scufunde din nou în anonimat. Dar cititorului îi rãmân în memorie momente și chipuri fabuloase, descrise de un maestru al penelului literar.

Citiți-o, nu veți regreta!