Biblioteca Româno – Maghiarã: Cristian Sandache despre Móricz Zsigmond și Omul fericit (A boldog ember)
Biblioteca Româno – Maghiarã: Cristian Sandache despre Móricz Zsigmond și Omul fericit (A boldog ember)


Joó György (care s-ar traduce în românește prin “Bunul Gheorghe”) este personajul principal al romanului lui Móricz Zsigmond- intitulat “Un om fericit” , publicat în anul 1932. Un om simplu , dintr-o localitate pierdutã în imensitatea Pustei Maghiare, acel ocean fascinant de verde, îngemãnat cu cerul , a cãrui liniște este adesea fragmentatã de zgomotul turmelor de animale, ori de țipãtul sãlbatic al pãsãrilor

Un suflet aparent simplu, cu o viațã banalã, neocolitã de necazuri, într-un timp istoric în care Ungaria încerca sã se refacã social și economic, în urma a ceea ce pentru ea fusese șocul generat de Trianon.

Joó György nu-și pierde însã bruma de seninãtate, umanitatea sa purã, umorul tonic, sãnãtos- rãmânând singurulele lui bunuri de preț. 

Prin intermediul acestui personaj, scriitorul ne oferã în fapt, o sintezã a vieții de zi cu zi a unei pãrți a țãrãnimii maghiare din perioada interbelicã, o lume despre care s-au pronunțat o seamã de alți reprezentanți ai literelor din Ungaria, cu înțelegere și ascuțit simț al observațiilor psihologice. 

              

Strivit între impozite, drumuri, așteptãri, dezamãgiri, visãri sterile și intense, chestiuni aparent mãrunte (dar de maximã importanțã din perspectiva sa) Joó György reprezintã o întreagã umanitate pestrițã, vie, fremãtãtoare, adevãratã sare a pãmântului și simbol viu al sufletului colectiv maghiar.

Móricz Zsigmond a scris un roman care în pofida ficțiunii sale tipologice, poate fi lecturat și ca un inedit document sociologic, realizat însã cu mijloacele specifice prozei de calitate. Nu este vorba nici de un roman sãmãnãtorist sau de unul idilic (cum ar fi tentat la o repede privire cititorul român sã creadã) ci de o structurã narativã complexã, care se deruleazã prin intermediul unui stil accesibil, în conținutul cãruia, simplitatea frazãrii nu echivaleazã cu simplismul.
O ruralitate fãrã de care fizionomia poporului maghiar este de neconceput și din filoanele cãreia rãzbat periodic la luminã, diamantele de preț ale spiritului autohton.
Necazurile tipice destinului uman nu sunt neaparat, decât probe ale rãbdãrii și îndurãrii, prilejuri pentru ca omul sã înțeleagã mai bine cã este aruncat în lume nu întâmplãtor, ci- pentru a avea tãria de a discerne în fiecare zi Binele de Rãu și de a simți prin întunericul de gheațã al disperãrii  mângâierea divinã.


Joó György este un biruitor în cele din urmã, pentru cã în pofida faptului cã a cunoscut de mic singurãtatea și necazurile , a dobândit bucuriile simple și fundamentale, fãrã de care, omul nu se poate împlini ca om și nu poate simți gustul real al unei fericiri, care dacã nu este eternã, vine taman atunci, când ai credințã în Dumnezeu și-ți menții cugetul curat.

Sã-ți gãsești femeia potrivitã care sã-ți devinã în cele din urmã soție pe viațã, sã descoperi în gesturile ei sincere de tandrețe- adevãratul balsam al vieții conjugale, sã devii tatã și sã-ți vezi copiii crescând, sã știi sã-ți pãstrezi echilibrul sufletesc și sã apreciezi fiecare clipã de seninãtate pe care viața ți-o poate oferi- iatã atributele unui om cu adevãrat fericit, care în pofida sãrãciei materiale, reușește sã bifeze cuvântul „bogat” atunci când îndrãznește sã-și facã bilanțul vieții. 

Móricz Zsigmond ne oferã povestea complexã a unui suflet profund și ne învațã cã grãunțele de înaltã umanitate și înțelepciune viețuiesc adesea, în adâncurile unor personaje ignorate de cãtre cei superficiali sau opaci. 

Pânã la urmã, suntem cu mult mai bogați decât credem, dar tot ceea ce trebuie sã facem este sã înțelegem cã adevãrata bogãție este doar aceea pe care sufletul nostru o genereazã și o lumineazã . 

Acesta cred cã este și mesajul excelentului roman, al unuia dintre marii scriitori maghiari și europeni.