Austro-Ungaria a reprezentat (cu toate imperfecțiunile sale multiple) un model civilizațional de referințã.
Existã un spirit al Europei centrale ( moștenirea unui Imperiu habsburgic/dualist), pe care istoriografia comunistã (sau marxizantã) l-a anatemizat continuu. 
Dincolo de imaginea (deja tocitã!) de “închisoare a popoarelor”, rãmâne amintirea unei birocrații eficiente, cu un grad extrem de scãzut al corupției, o preocupare (realã și palpabilã) pentru dezvoltarea armonioasã administrativ-edilitarã, polivalența culturilor și etniilor, o anumitã toleranțã localã a conlocuirii, sentimentul unei stabilitãți interne, care va pieri treptat, în cuprinsul tumultuosului secol XX. 
Fãrã sã fie un teritoriu al îngerilor (dar nici un spațiu al întunericului), Austro-Ungaria a reprezentat (cu toate imperfecțiunile sale multiple) un model civilizațional de referințã. Și dacã vom cãlãtori (de exemplu prin Ardeal , Banat sau Bucovina)- vom descoperi amprente ale acestui organism statal controversat, dar de neignorat.