„Apostolul scrimei” și soția primului premier al Ungariei libere

„Apostolul scrimei” și soția primului premier al Ungariei libere

În localitatea mea natalã, la Seini (Szinérváralja, Leitenberg, Waroli – jud.Maramureș), existã o clãdire cunoscutã sub numele de Casa Bay, deși în realitate ar fi vorba de Casa Papolczy, dupã cum vom vedea mai jos.

Indiferent de denumire, din pãcate, localnicii nu cunosc istoria acestei case domnești!

Unii știu cã în urmã cu niște ani acolo se plãtea factura la gaz, alții își aduc aminte cã acolo ar fi fost internatul unei școli ori o întreprindere socialistã. Ba mai mult, unii știu cã în 1939 clãdirea gãzduia un comandament militar. Majoritatea însã habar nu au cã de aceastã bijuterie arhitecturalã de odinioarã se leagã numele unor personalitãți importante.

Conacul construit în secolul al XIX-lea aparținând familiei Papolczy a ajuns sã poarte numele de Casa Bay dupã cãsãtoria lui Papolczy Mária cu Csomaközi Bay Miklós. Din acest mariaj au rezultat doi copii, Béla și Ilonka, la un an diferențã unul dupã celãlalt.

La scurt timp dupã nașterea celui de-al doilea copil, relația dintre soți deteriorându-se, cei doi ajung la divorț. Mária se stabilește împreunã cu copiii la Budapesta, unde se recãsãtorește. Mai târziu Csomaközi Bay Miklós o ia de nevastã pe orãdeanca tânãrã, Hermann Aranka, iar în 1965 trece la cele veșnice, la Oradea.

Pânã aici nimic ieșit din comun! și totuși.

Maestrul sabiei

Dacã ar fi sã trecem în revistã viața și activitatea tânãrului Bay, am descoperi lucruri interesante! De pildã: Bay Béla, supranumit de presa de specialitate „apostolul scrimei”, sau „maestrul sabiei” s-a nãscut la Seini, în 8 februarie 1907. și-a început cariera sportivã la Asociația Sportivã Sãtmãreanã în 1924. Din 1927 îl gãsim la Clubul Atletic al Studenților din Budapesta (BEAC), iar din 1948 este scrimerul clubului „Haladás” din Budapesta. A luptat în toate cele trei categorii (floretã, spadã, sabie) și între anii 1933-1948 a fost selecționer al echipei Ungariei în toate caregoriile. A luat parte la olimpiadele de varã din 1936 și 1948.

Între timp a absolvit cursurile Institutului de Formare a Profesorilor de Sport (SPOTI), iar în 1937 a obținut titlul de doctor în științe juridice la Universitatea „Pázmány Péter”. și-a încheiat activitatea sportivã de performanțã în 1952.

Cum se ajunge în topul mondial

De-a lungul carierei sale de sportiv de performanțã a obținut urmãtoarele rezultate:
– la floretã: locul III. la Campionatul European din 1935 (cu echipa); locul II. la Campionatul Mondial Studențesc din 1933 (cu echipa); dublu campion al Ungariei (1936, 1947).
– la sabie: locul II. la Campionatul Mondial Studențesc din 1933 (cu echipa).
– la spadã: locul II. la Campionatul Mondial Studențesc din 1933 (cu echipa); a fost de patru ori campion al Ungariei (în 1935 și 1937 campion național individual, în 1941 și 1944 campion național cu echipa).



                     Selecționata din 1959 a Ungariei, cu Bay, ținând cupa în mânã

Pe lângã aceste rezultate sportive remarcabile, Bay Béla, încã în timpul cât era sportiv de performanțã, din 1938 a fost membru al consiliului Uniunii Maghiare de Scrimã, iar mai apoi vicepreședinte al Uniunii. Ca rezultat al activitãții lui, scrimerii din Ungaria au ajuns, dupã cel de-al II-lea Rãzboi Mondial, în topul mondial.

În 1948, la olimpiada de varã Bay a participat nu numai în calitate de sportiv, ci și ca lider al lotului național. Între 1951 și 1961, respectiv 1968 și 1976 este antrenorul selecționatei și cãpitanul echipei. Totodatã a fost antrenor principal la echipe precum „Lokomotív” și „Törekvés” din Budapesta, respectiv BVSC.

Între timp a devenit docent la Facultatea de Educație Fizicã, iar mai târziu primește catedrã ca și profesor universitar. De numele lui se leagã implementarea și dezvoltarea stilului floretist maghiar, precum și introducerea în 1961 în nomenclatorul specializãrilor facultãții, ca specializare de sine stãtãtoare, a specializãrii de maistru scrimer, fundamentând astfel viitorul acestui sport în Ungaria.

Sub îndrumarea lui Bay Béla, scrimerii maghiari au participat la 8 olimpiade, aducând 18 medalii de aur, 11 de argint și 12 de bronz, iar de la campionatele mondiale 34 de medalii de aur, 41 de argint și 33 de bronz.

Bay a fost și un vânãtor pasionat, timp de doi ani, între 1947 și 1949 deținând și funcția de vicepreședinte al Uniunii Vânãtorilor din Ungaria.

Bay se stinge din viațã la Budapesta, în 26 iulie 1999.

Recunoștințã și respect

În timpul vieții încã, Bay a primit pentru activitatea sa urmãtoarele distincții: Ordinul Olimpic Maghiar (1992), Ordinul Olimpic al Comitetului Olimpic Mondial, grad de argint (1997), Premiul Moștenirii Maghiare (1999).

Post mortem, Ministerul Ungar pentru Copii, Tineret și Sport, ca semn al recunoștinței și al respectului, a înființat Premiul Bay Béla, care este decernat acelor antrenori sau specialiști din domeniul sportului care au desfãșurat o activitate instructiv-educativã remarcabilã, au ajutat sportivii maghiari în obținerea rezultatelor și au adus recunoaștere mondialã sportului din Ungaria.

Ca unul care l-a cunoscut pe ultimul seinean ce purta numele de Papolczy, pot spune cã acesta semãna fizic leit cu Bay Béla, cel puțin cu acel Bay Béla pe care îl cunosc din fotografiile timpului.

Soția premierul ungar se trage din Seini

De aceastã clãdire se leagã și numele unei personalitãți marcante a vieții publice. Soția primului premier al Ungariei libere, Antall József, pe numele ei de fatã Filepp Klára, are rãdãcini în Sieni, bunica ei maternã nãscându-se aici, în 1898 și locuind o perioadã în Casa Bay.

Filepp Klára – ca și cele patru surori ale ei – chiar a fost botezatã la Seini, în biserica reformatã care se aflã în imediata vecinãtate a Casei Bay. Astfel doamna Antall, venind în 2003 la Seini, cu ocazia unei festivitãți consacrate cãrturarului Sylvester János, nãscut în localitate în 1503, a mãrturisit cã se aflã în localitate nu în calitate de oaspete, ci ca o persoanã care își are rãdãcinile aici.

O casã – douã personaliți de seamã. O casã domneascã pe lângã care noi, seinienii trecem zilnic indiferenți fãrã a realiza, la modul colectiv vorbind, ce lãsãm în paraginã.

Nu numai clãdirea se ruineazã, dar și amintirea celor care au adus cândva faimã localitãții.