Apateu (Körösszegapáti) – „Roșul existã în amândouã”

Apateu (Körösszegapáti) – „Roșul existã în amândouã”
Apateu (Körösszegapáti) – „Roșul existã în amândouã”

școala româneascã din Apateu (Körösszegapáti) este una dintre cele mai moderne instituții cu caracter românesc din Ungaria. Dacã în majoritatea localitãților locuite de români pedagogii ne-au primit cu neîncredere – fiind obișnuiți cu presa de scandal –, aici chiar directoarea este sunatã de profesoara Pintye Edit, întrebând-o dacã ne permite sã vizitãm câteva clase din clãdirea modernã a școlii.

Pânã sosește directoarea stãm de vorbã cu copii care se bucurau de vacanța de varã care la 1 septembrie se va termina. O parte dintre copii știu un pic românește, alții se considerã maghiari cu rãdãcini românești – un fenomen care este firesc în regiunile unde conviețuirea are și valențe politico-istorice. Copii veseli, pãrinți zâmbitori – o atmosferã care diferã esențial de cea gãsitã în nordul traseului nostru, localitãți izolate socio-cultural, unde nici chiar polițiștii comunitari nu prea știu ce se întâmplã în satele vecine, confundând cetãțenia cu naționalitatea și școala bilingvã (unde se predã totul în românã) cu cea de curriculum, unde se predã și limba românã în 5+1 ore pe sãptãmânã.

Nostalgia anilor cât am fost profesor la secții maghiare și clase românești din Transilvania scoate din mine pedagogul. Hai sã examinãm un pic copii din Apateu…

– Auziți, cine îmi spune care e diferența dintre steagul maghiarilor și al românilor?

Copii nu prea dau din coate sã-mi rãspundã, toți trag cu ochiul undeva în spatele meu.

– Ei, vreți sã copiați… – zâmbesc la ei, dar dupã câteva minute îmi dau seama cã elevii prinși în ofsaid încearcã sã dea rãspuns „citind” culorile de pe drapelele arborate pe primãria din Apateu: unguresc, românesc și UE.

– Roșul existã în amândouã – strigã un bãiețel, apoi fuge sã-mi arate frãțiorul din cãrucior.

Între timp sosește directoarea Vad Erzsébet care ne conduce prin sãli cu maximã încredere. La un moment dat mã opresc și scot aparatul foto.

– Ce ați gãsit așa interesant? – mã întreabã directoarea zâmbind.

– Am un sentiment de délàj vu – îi rãspund. – Anul trecut când portalul nostru a efectuat un maraton de reportaje printre românii, maghiarii și ucrainienii din Transcarpatia (Ucraina), exact așa de afectat m-am oprit în sala de ședințe a primãriei din Solotvino (Slatina), în fața geamului principal, holbându-mã la steagurile maghiarilor și românilor fluturând de-o parte și cealalaltã a geamului… Acum iarãși mã cuprinde aceleași emoții…

– Da, aici nu e o problemã sã te identifici cu steagul națiunii tale. Ungurii îl au pe al lor, românii pe al lor…

Cât timp ne uitãm prin clase, fotografiind planșe în limba românã,
sosește mica „stea” a școlii, Papp Réka, de 8 ani, care a câștigat locul
doi la Concursul pe țarã (Ungaria) al poveștii românești.

Cât timp ne uitãm prin clase, fotografiind planșe în limba românã, sosește mica „stea” a școlii, Papp Réka, de 8 ani, care a câștigat locul doi la Concursul pe țarã (Ungaria) al poveștii românești. Merge cam greu conversația cu Réka, ea având tentația de a schimba discuția în limba statului.

– Nu, nu, nu vorbim ungurește! Dacã începeți sã vorbiți și între voi limba statului, ați și pornit pe calea asimilãrii – îi explic Rekãi.

Sãraca de Reka se sperie de atâția oameni serioși care – iatã – au început sã fie deodatã așa serioși, și se apucã de recitat povestea cu țapul, berbecul, gâsca și motanul. La început parcã înțeleg textul, apoi cuvintele ei prind accente puternice. Oricum un singur lucru totuși am înțeles din poveste: țapul, berbecul, gâsca și motanul erau mari prieteni. Deci – probabil – povestea nu se poate termina altfel, decât bine, ca … între prieteni.

Întroducând datele școlii românești din Apateu în baza noastrã de date (areal de acoperire, microbuze, cadre, secția la care își continuã studiile, gradul de asimilare, etc.), aud o voce slabã lângã mine. E Réka. Roșie la fațã. Simt cã roșesc și eu – am uitat de sãraca fatã, adâncindu-ne cu adulții în niște probleme grele.

Roșii amândoi la fațã.

– Spune Réka dragã?

– Mehetek haza?