Andrei Sebastian Csiplo: Despre românii din Ungaria (1)
Comunitatea românilor din Ungaria din zilele noastre numãrã în jur de 25000-30000 de suflete, împrãștiate prin 19 localitãți din Ungaria precum: Giula, Bãtania, Micherechi, Chitighaz, Otlaca-Pustã, Aletea, Vecherd, Darvaș și multi altele, în majoritatea cazurilor aceștia find în minoritate fațã de populația autohtonã maghiarã, excepție fãcând localitatea Micherechi situatã la zona limitrofã cu România, la aproximativ 10km de Municipiul Salonta din județul Bihor. 

            

Dintre toate localitãțile cu populație româneascã existente la momentul actual, cele cu rol cel mai semnificativ în ultimul timp au devenit centrul românilor din Ungaria, reprezentat de orașul Giula, unde se aflã și cele mai numeroase instituți ale românilor de pe aceste meleaguri, și care este în același timp un important obiectiv turistic pentru români.
 Alãturi de acest frumos oraș, se va înscrie în cursã și Micherechiul, asta datoritã faptului cã este singura localitate cu populație majoritarã româneascã, cu un grai aparte al lor, parcã oprit în timp. În ultimul timp de asemenea orașul Bãtania, situat la nici 10km de granițã, a început sã înfloreascã din punct de vedere al populației românești, parcã tot mai prosperã pe zi ce trece. 
Acest lucru este datorat faptului cã foarte mulți cetãțeni români dupã anul revoluției, au decis de a își cumpãra case, foarte ieftine la acea vreme, deoarece tinerimea dornicã la acel moment de a se stabili în marile orașe ale țãrii, au vândut casele pe sume infirme, românii profitând de acest lucru, și bineînțeles de condițiile de trai din țara vecinã, care în nici o privințã nu se comparau cu cele ale României postcomunistã. 
Restul localitãților sau a orașelor unde existã români de 20 de ani încoace au reprezentat o scãdere demograficã semnificativã, asta datoratã asimilãrii naturale a populației si a interesului precar pe care statul român îl prezintã pentru toate comunitãțile istorice românești din afara statului și nu doar ele( aromâni, meglenoromâni, istroromâni pe cale de dispariție), acestea fiind nevoite de a cãuta mereu soluții pentru a nu își pierde limba, identitatea, confesiunea și bineînțele cultura, o luptã dusã parcã tot mai greu cu trecerea timpului ce lasã urme adânci în sufletele fraților noștri din Ungaria.

Orașul Giula a fost înființat oficial în anul 1240, , astfel în 1313 conform unor atestãri istorice apãrea și sub denumirea de Mãnãstirea Jula. Acesta în trecut precum și acum se prezintã sub forma unui așezãmânt situat în zona de câmpie, în sud-estul Ungariei, la nici 10 minute de mers cu mașina pâna la granița țãrii-mamã. Giula a prezentat o importantã dezvoltare de-a lungul secolelor, principalul factor care a dus la acest lucru fiind reprezentat de poziționarea sa strategicã și construirea unei cetãți, aflâdu-se în domeniul regal din secolul al 15-lea. 
Dezvoltarea sa a fost una pașnicã și continuã, asta pânã în anul 1566, când în urma asediului turcesc, fortãreața împreunã cu orașul au fost cucerite de cãtre Imperiul Otoman. Aceastã ocupație a durat pânã în anul 1695, odatã cu eliberarea Ungariei de sub jugul turcesc. În timpul poposirii Imperiului otoman pe teritoriul țãrii a avut loc o reorganizare a regiunii unde locuiesc actualmente români, Giula ajungând a fi capitala unui sandgeac, reprezentat de județul Bichiș, și care era o subdiviziune a pașalâcului, reprezentat de o regiune întreagã, chiar țara. Orașul a avut o perioadã înfloritarea, devenind unul dintre principalele centre comerciale ale județului.

Existã mai multe atestãri istorice legate de prezența românilor în Ungaria(din sursele Imperiului) , care deja la ajungerea turcilor erau prezenți în aceastã regiune a țãrii. Astfel Sofronie, mitropolitul din Hodoș-Bodrog, purta titlul de mitropolit al cetãților Lipova și Giula, deci în concluzie era certã existența unei comunitãți bisericești ortodoxe în centrul românilor din Ungaria. Vestitul cãlãtor turc, Evlia Celebi, aflându-se în vizitã la cetate în anul 1666, a atestat cum cã la Giula multe persoane vorbesc ungurește si românește, iar iobagii sunt de asemenea români sau unguri. Începând din anul 1715, are loc o reorganizare a județului Bichiș, astãzi județul unde trãiesc cei mai multi români. Imediat dupã plecarea turcilor se înființeazã oficial comunitatea bisericeascã ortodoxã românã la Giula, iar începând din anul 1703 bisrrica avea sigiliul propriu. 
Dupã anul 1720 întreg orașul va ajunge în proprietatea baronului Gheorghe Harruckern, care printr-o decizie scoate românii de pe teritoriul cetãții și îi așeazã în nord-estul orașului. Dupã reorganizarea administrativã și teritorialã, are loc o colonizare a orașului, pe lângã populația rãmasã, astfel formându-se douã orașe: Giula maghiarã, de care aparținea și Orașul mare românesc, prezent și astãzi pe hãrțile orașului. Al doilea oraș a fost cel situat dincolo de Criș, colonizat cu populație germanã, numindu-se Giula germanã de care aparținea și Orașul mic românesc, denumirea actualã. Acestea douã au fost administrate separat pânã la mijlocul secolului 19-lea, când au fost unite. 
În anul 1721 s-a construit prima bisericã româneascã din centrul românilor din Ungaria, din lemn, în Orașul mare românesc. În 1727 aceasta a fost ziditã din cãrãmidã, ca apoi în 1762 sã se clãdeascã un nou lãcaș de cult, din pricina numãrului de români care a crescut în mod constant, biserica veche devenind neîncãpãtoare.(construitã fãrã turn) În anul 1801 a avut loc un incendiu care a distrus aproape întregul oraș, inclusiv biserica. A doua bisericã a fost finalizatã total în anul 1854. Aceste lãcașe de cult au fost construite cu mari greutãți materiale de cãtre credincioșii acesteia, dar și datoritã presiunii de catolicizare a Monarhiei austro-ungare.

Românii din Giula au contribuit semnificativ la viața economicã, socialã, religioasã și culturalã a orașului. De asemenea o mulțime de români au avut diferite funcții în administrație , sau în conducerea orașului, județului. Aveau o conviețuire pașnicã cu populația maghiarã majoritarã, sprijinitã mai ales de fiul preotului român, Iustin Popovici, prim-notarul orașului, sprijinindu-și cu mare fast și dãruințã frații de neam din care face parte. 
În Orașul Mare Românesc au acționat diferite asociații precum: ,,Societatea de lecturã” sau ,,Corul greco-oriental”, care întemeiat în 1890, a funcționat pânã în anul 1946, fiind una dintre cele mai mari mișcãri culturale ale românilor din Giula. Totodatã în anul 1895 apare și prima revistã româneascã, redactatã de David Voniga.