Alina Nica: Când voi sta cu fața la soarele de iarnă, mă voi gândi la Radnóti

Anul 2020 s-a dovedit a fi din toate punctele de vedere un an deosebit. Nu doar din punct de vedere medical, dar mai ales artistic. Închiderea teatrelor și a sălilor de concert m-a făcut să citesc mai mult și să învăț lucruri noi și diferite de obiectul meu de activitate.

Pentru asta pot să-i mulțumesc Corbilor Albi, pentru că m-au făcut mai curioasă și m-au determinat să citesc mai multă literatură.

Datorită Corbilor Albi am făcut cunoștință cu poeziile lui Radnóti Miklós. Nu auzisem de el până acum. Chiar și bibliotecara s-a arătat mirată de cerința mea.

Din păcate, timpul nu este prieten cu mine. Îmi doresc și mi-am propus să-l cunosc mai bine pe poetul Radnóti. Să îi descifrez gîndurile pe care le-a exprimat în poeziile sale despre natură, dragoste, suferință…

Deși a trăit o viață plină de privațiuni, poeziile sale au o sensibilitate aparte, contrastantă cu viața sa.

Poeziile din scurtele momente de fericire  petrecute cu sora sau soția, sunt mărturie a grijei și dragostei față de ele.

Descrierile sale despre natură, mi-au adus aminte de pastelurile lui Alecsandri.”Soare de iarna”, e una din ele.  

 Probabil când voi sta cu fața la soarele de iarnă, mă voi gândi la Radnóti și la cascheta lui care mă va aduce cu picioarele pe pământ…

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.