Adriana Macsut despre Márai Sándor și o femeie numită Esztera

Adriana Macsut despre Márai Sándor și o femeie numită Esztera

                                                                                                                        

Sándor Márai s-a născut la Kassa (Kosice în Slovacia astăzi) în Imperiul Austro-Ungar  în 1900, devenind un scritor și jurnalist cunoscut, ales în 1945, chiar membru al Academiei Ungare de Științe.

În 1948, a părăsit Ungaria, ca protest împotriva ocupației sovietice, fiind apoi un peregrin nefericit, mistuit de dor de țară prin Elveția, Italia, Franța, Austria, stabilindu-se în Statele Unite al Americii.

A băut cupa de cucută a exilului, iar în 1989, s-a sinucis la San Diego. A lasat în urma lui, o operă vastă, formată din eseuri, jurnale, romane, teatru, poezie. A fost, însă într-un con de uitare, dar recent a fost redescoperit, tradus și considerat ca unul dintre scriitori europeni importanți.

***

Cartea Moștenirea Eszterei, care a fost și ecranizată, este despre Esztera, o femeie însingurată, retrasă la conacul ei cam ruinat și care are o confruntare cu Lajos, pasiunea mistuitoare din tinerețe, de care încă nu s-a vindecat.

Lajos este un fel de de Don Juan seducător și inteligent care caută să profite de femei și de relații spre a duce o viață fără prea multe griji.  

Ester trăiește alături de o rudă îndepărtată, Nunu care jocă rol de mamă: ,,era felinarul, o lumină slabă și  blândă, după a cărui rază reușeam să mă orienteze” (p. 9).  

Lajos putea minți cu seninătatea cu care respira. Până la urmă, a fost sedusă și abandonată, căci Lajos  s-a căsătorit cu sora ei, Vilma:

,,E adevărat , a mințit tot timpul; mințea la fel cum șuieră vântul, cu o vigoare și cu o veselie naturale. Pe mine de exemplu, m-a mințit că mă iubește, că numai pe mine mă iubește. Apoi s-a însurat cu Vilma, sora mea mai mare” (p. 5).

Filmul este destul de sugestiv și începe cu o secvență în care Esztera, o femeie, încă destul de frumoasă, scrie în jurnal că a primit o telegramă că Lajos revine în viața și se întrebă ce va fi nevoită să îi mai dea, pentru că este conștientă că farmecul pe care îl exercită asupra ei o va face din nou să îl ajute financiar.

Vilma trecuse deja în eternitate, iar Lajos a sosit cu o întreagă menajerie într-un automobil roșu: a venit cu cei doi copii deja mari Eva și Gabor, un câine  de rasă tibetană și o femeie fardată strident (menajeră, viitoare cuscră pentru că baiatul era logodnicul Evei, dar și posesoare unei polițe de împumut către Lajos) și un șofer:

,,lucra febril: se vedea clar că încearcă să ofere totul, de cea mai bună calitate, pur și simplu tot ce putea să mai ofere, cu lacrimi adevărate, cu săruturi fierbinți, și că-și prezenta unele numere din spectacol cu o excețională memorie; aptitudinile lui i-au fermecat pe toți” (p. 51) .

De această dată, fernecătorul impostor Lajos este radical, îi cere să vândă casa și să plece la azil, pentru că are nevoie de bani, iar docila Esztera semnează, asumându-și până la capăt datoria sau ispășirea pentru că nu a fost în stare să fugă cu Lajos în tinerețe (p. 120).

Ultimul capitol este oarecum melancolic, o consolare pentru Esztera care descoperă scrisorile de dragoste ale lui Lajos, ascunse de sora ei: 

,,Draga și unica mea iubită, … viața se joacă minunat cu noi. Singura speranță e că te-am întânit pe tine pentru totdeanua… ” (p. 124)    

Sándor Márai, Moștenirea Eszterei, Editura Curtea Veche, București, 2016  

Leave a Reply

Your email address will not be published.