Adriana Macsut: Despre amintiri false cu țãranii din anii 50 consemnate de András Sütõ și Zaharia Stancu
Despre amintiri false cu țãranii din anii 50 consemnate de András Sütõ și Zaharia Stancu

Lectura cãrții Cireșe tomnatice (Októberi cseresznye), scrisã de cãtre Sütõ András, m-a purtat în timp în vremea liceului când mã chinuiam sã citesc romanul Desculț de Zaharia Stancu. 

Ei bine, Sütõ András (nãscut pe 17 iunie 1927, Cãmãraș, județul Cluj (interbelic) și trecut în eternitate pe 30 septembrie 2006, Budapesta) și Zaharia Stancu (nãscut pe 5 octombrie 1902, Salcia, județul Teleorman și trecut în eternitate pe 5 decembrie 1974, București) au fost doi scriitori plini de talent, dar care au prezentat o perioadã de teroare – anii 50 – ca și o vreme romanticã a realismului comunist în care țãranii și muncitorii înfrãțiți clãdeau o societatea în care toți erau fericiți și egali pentru cã ”scãpaserã de chiaburi și patroni”.

     

Din nefericire, la examenul de bacalaureat am avut parte de subiectul Chipul țãranului român în literaturã și a trebuit sã prezent asemenea lucrãri – așa numite proletcultiste. 

Leimotivul din Desculț de Zaharia Stancu este sã nu uiți Darie, iar leimotivul din Cireșe Tomnatice (Októberi cseresznye), de Sütõ András, ar fi sã nu uiți Dengõ. 

Cei doi copii nu ar trebui sã uite vremurile cãnd chiaburii spre a putea sã se desfete în lux îi forțau înfometați și în zdrențe sã munceascã pe moșiile lor. Cooperativele agricole sunt acele organizații ideale în care țaranii înfrãțiți muncesc pentru bunãstarea lor, dar care în realitate profitau de bieții țãrani, mai rãu decât boierii de odinioarã. 

Cãrțile Cireșele Tomnatice (Októberi cseresznye) și Desculț sunt greu de citit, mai ales dacã știm istoria adevãratã din anii 50, dar efortul este necesar spre a vedea cum scriitori înzestrați au fost nevoiți sã semneze legãmântul miniciunii și sã scrie ode pentru un regim totalitar. Din nefericire, nu lipsec nostalgicii care regretã acele vremuri totalitare