Adrian Mielcioiu: Disneyland cu mitraliere și alte impresii
Disneyland cu mitraliere și alte impresii

 

Tocmai ne-am întors din vacanța pe care anul acesta am ales s-o petrecem la Paris și aș vrea sã vã împãrtãșesc câteva impresii pe care mi le-am fãcut cu aceastã ocazie. Nu o sã intru în detaliile turistice pe care le-a presupus aceastã deplasare, pentru cã ele pot fi gãsite foarte ușor pe internet, relatate de vizitatori și specialiști în domeniu, cu lux de amãnunte.

Ceea ce mi se pare mie interesant de relatat sunt câteva lucruri care ne opun pe noi și francezi, fãrã, însã, sã ne deosebeascã într-atât, încât sã nu gãsim ușor multe lucruri pe care le avem în comun. Cultural și politic datorãm francezilor mai mult decât oricãrui popor din Europa, aceastã realitate find parcã prea ușor trecutã cu vederea în acest prezent puternic impregnat de valorile anglo-saxone, în general, și americane, în particular. 
Da, și eu am mârâit în fața unei tastaturi cu layout francez, în casa prietenilor care ne-au gãzduit cu atâta ospitalitate la Paris, obișnuit cu tastatura neaoș-americanã. Dar francezii au adaptat keyboardul american la limba lor, dovedind și prin acest lucru atașamentul și mândria fațã de cultura lor mare, asta neîmpiedicându-i sã le dea americanilor multiple facilitãți fiscale ca sã-i determine pe yankei sã facã Disneylandul la Paris, nu în Germania. 
    
Noi românii am renunțat demult în mediul virtual la diacriticele care ne particularizeazã atât de mult limba, scriind într-o limbã șchioapã, chiar dacã editorul de text al aplicației pe care o folosim e prevãzut și cu diacritice românești. Renunțãm prea ușor la identitatea noastrã, în toate aspectele ei, ca sã ne pliem cameleonic dupã identitatea altora, nemaisemãnând nici cu ei, nici cu noi, arãtând din ce în ce mai mult ca niște mutanți nãscuți dintr-o culturã rezultatã din încrucișãrile nefirești pe care lipsa noastrã de mândrie naționalã a adus-o într-un stadiu denaturat. Francezii sunt mândri de limba și cultura lor și acest lucru îi face sã nu aibe complexe de inferioriate. Nouã ne e rușine de cine suntem și rușinea asta ne face mai urâți pe zi ce trece. 
Un lider de opinie în media româneascã (o sã-i dau doar inițialele, L.M.) își fãcea un titlu de glorie, într-o emisiune pe care o modereazã la Digi FM, din faptul cã a vorbit numai englezește cu fiul sãu, ultima datã când a fost la Paris, pentru cã îi era rușine cã e român din cauza unor români pe care îi vãzuse el cã nu știu ce fãceau pe acolo. A uitat atunci moderatorul-filosof de toți românii care ne-au fãcut de-atâtea ori cinste peste hotare și s-a identificat doar cu ãia care l-au fãcut de rușine. Fãrã sã-și dea seama, moderatorul de la Digi FM și-a învãțat copilul sã se identifice doar cu partea urâtã a poporului sãu, limitându-i perspectiva asupra propriei identitãți. Oare câți dintre noi facem aceeași greșealã? Am înțeles, ascultând acea emisiune, cã foarte mulți români, din pãcate, fac aceastã greșealã. Ce a mai uitat acest moderator cãruia îi este rușine cã e român este faptul cã dacã ți-e rușine de originile tale, asta o vãd și strãinii dupã respectul cãrora tânjești, dar pe care, de la ei, nu-l vei primi niciodatã, tocmai pentru cã dacã tu nu te respecți, nimeni nu te va respecta.

Altã deosebire dintre noi și francezi este legatã de cum alegem fiecare sã ne cheltuim banii. Francezii preferã sã nu investeascã foarte mulți bani în bunurile materiale, așa cum facem noi. Ei preferã sã investeascã mai mulți bani în educația lor și a copiilor lor, iar prin educație înțeleg, inclusiv, cãlãtoriile de vacanțã. Decât sã-și cumpere o mașinã scumpã sau un televizor cât tot peretele de pe lãțimea sufrageriei, ei preferã mașini și televizoare mai modeste, astfel încât din banii economisiți, și în acest fel, sã-și cumpere cãlãtorii de vacanțã în care pleacã chiar de mai multe ori într-un an. E la fel de adevãrat cã nivelul salariilor în Franța este mai mare decât în România, dar e un ecart de mentalitate pe care dacã l-am micșora, poate cã n-am avea posibilitatea sã cãlãtorim la fel de mult ca ei, dar, cu siguranțã, numãrul cãlãtoriilor noastre ar crește, la fel și destinațiile pe care sã ni le permitem. 
Va dura ceva sã ne modificãm tipul acesta de mentalitate și pentru faptul cã românul, neavând foarte mulți bani ca sã-și permitã așa multe cãlãtorii, el investește mai mult în confortul casei sale, pentru cã acolo își petrece el cel mai mult timp. Francezii vãd casa ca pe un loc unde ajung seara târziu sã se culce și de unde pleacã dimineața devreme cu treburile lor zilnice. Nici eu nu aș investi prea mult într-un loc în care stau atât de puțin. Aceasta este și explicația pentru faptul cã numãrul chiriașilor la ei este mai mare decât la noi, unde aproape toți suntem mândri proprietari ai unui imobil care ne face sã devenim imobili.

Am aflat cu toții cã francezii au anunțat cã pânã în 2040 vor opri vânzarea de mașini diesel și pe benzinã. Cel puțin mie, treaba asta mi-a sunat de domeniul fantasticului, dar doar pânã am ajuns în Franța, unde am vãzut cu ochii mei cât de bine puse la punct sunt toate alternativele la mașinã. Când ai asemenea trenuri care îți merg ceas, e fezabil cã pânã în 2040 sã se interzicã toate mașinile cu combustibil fosil. În acest caz, România e mult prea departe și tare mi-e cã vom ajunge printre fericiții cumpãrãtori ai bolizilor care le polueazã lor aerul pe care ni-i vor vinde nouã la super ofertã ca sã scape de ei.

La capitolul gastronomie nu aș aminti decât faptul cã francezilor plãcându-le sã creeze multe gusturi, beneficiazã de o diversitate de produse alimentare (și nu mã refer neapãrat la brânzeturi) greu de egalat de multe popoare mai evoluate la acest capitol, chiar și decât noi, românii. Am intrat într-o brutãrie sã cumpãr repede o pâine și mi-au trebuit minute bune sã pot sã decid ce fel de pâine voi cumpãra. Acolo am înțeles de ce femeiele întârzie atât de mult în dressing când trebuie sã se pregãteascã sã plece afarã. Avantaj pentru soția mea pentru cã de-acum încolo n-o sã-i mai spun din minut în minut cã trebuia demult sã plecãm.
Ce mai au francezii și nu avem noi, multe mitraliere pe strãzi. Inclusiv la Disneyland, unde am fost pentru bãiețelul nostru, patrulau soldații cu degetul pe trãgaci. În Paris nu mai vorbesc, mai ales cã în sãptãmâna în care am fost noi francezii și-au serbat ziua naționalã. Apropo, Bonne fête la France!