1. Frații dintr-o altã lume: Lucian Blaga și James Joyce
1. Frații dintr-o altã lume: Lucian Blaga și James Joyce

Au existat în aceastã lume scriitori, care deși trãiau departe unul de celãlalt, despãrțiți de timp și spațiu așisderea, par a deveni în ochiul posteritãții frați dintr-o altã viațã. Rudenia lor spiritualã nu este una bãtãtoare la ochi – nu sunt ca niște gemeni –, dar încercãrile lor de a retrãi umilințele tinereții le trãdeazã rudenia 

”Herr Lehrer Roth vine spre mine, mã prinde de sfîrcul urechii…” povestește Lucian Blaga trauma sa din copilãrie, când este umilit pe nedrept în fața acelora (elevi) care abia așteptau sã vadã elevul bun, elevul sincer, elevul exemplar umilit… ”Bãtaia” sa a fost una fãrã urmãri grave, rãmânând în urmã doar șocul copilului, care se întâlnește prima data cu nedreptatea și rãutatea atotputernicã a lumii adulților. O traumã care a urmãrit poetul toatã viața, ca un coșmar nereciclabil.
         

Fratele din ”viața cealaltã”, a lui Blaga – un alt vorbitor al limbii universale a amintirilor anxioase juvenile – pare a fi fost însuși James Joyce, care în Portret al artistului la tinerețe descrie prima bãtaie primitã de la un dascãl-preot chiar într-un dialect al limbii amintite, cuvintele lui licãrind de durerea retrãitã, arsã parcã la silabe. 

La rândul sãu James Joyce a primit o bãtaie zdravãnã, chiar înfiorãtoare în școala confesionalã doar pentru faptul cã nu a purtat ochelari – ochelari care soseau abia peste douã zile. Trauma întâlnirii cu josnicia lumii adulte l-a transformat pe James Joyce într-un adolescent vigilent, rãnile (la propriu și la figurat) au devenit tovarãși de drum în toatã viața sa zbuciumatã. Ochelaristul bãtut de dascãl, cã nu a primit încã ochelarii… O imagine care meritã peliculã.

Bãtaia primitã de Stephen Dedalus în Portret al artistului la tinerețe este mult mai durã decât cea descrisã de cãtre Lucian Blaga în Hronicul și cântecul vârstelor, dar graiul – învolburat de contrapunctele specifice ale anxietãții – se dovedește a fi unul comun.