1 Decembrie se reduce la naționalisme ieftine: ”sã le arãtãm noi ungurilor cine e stãpân aici…”
1 Decembrie se reduce la naționalisme ieftine: ”sã le arãtãm noi ungurilor cine e stãpân aici…”
S-a scris și s-a tot scris despre asta. Despre cum ar trebui sã fie o adevãratã zi nationala. O zi care sã uneascã sau mãcar sã încerce sã aducã împreunã fie și mãcar pentru o zi, toate națiile ce trãiesc în aceastã țara.

Ziua naționalã devine în fiecare an, o zi a etalãrii mândriilor naționaliste. ”Haideți sã serbãm ziua naționalã în Secuime.” ”Sunteți invitați sã sãrbãtorim ziua naționalã în cimitirul din Valea Uzului.” Toate sunt manifestãri naționaliste la care, din pãcate participã și autoritãți ale statului.

Ziua natioanala se reduce la naționalisme ieftine: ”sa le arãtãm noi ungurilor cine e stãpân aici…

De ce ungurilor? Pentru cã ei sunt singurii care se încãpãțâneazã sã rãmânã aici. Asta îi deranjeazã cel mai tare pe naționaliști. Acum însã nu voi vorbi despre maghiari si nici despre cum ziua naționalã ar trebui aleasã în așa fel încât sã îi uneascã pe oameni, nu sã-i dezbine.
   


”Fii român, aratã cã ești mândru, aratã cã suntem stãpâni”. Lozinci ce-mi rãsunã în minte în mod obsesiv de fiecare 1 Decembrie. 

Între timp mai cade o bucatã de tencuialã din Cazinoul de la Constanta, mai cad douã-trei cãrãmizi dintr-o clãdire din Bãile Herculane, se mai nãruie un monument, dispare o bucãțicã de istorie. 


Ce conteaza însã asta, așa? Important e, cã, noi avem drapele pe fiecare stâlp…