„Suntem pe lume ca sӑ ne simtim undeva acasӑ!” („Azért vagyunk a világon,hogy valahol otthon legyünk benne!”) – spunea Tamási Áron, un scriitor care s-a nӑscut în Harghita şi a decedat la Budapesta. Dar, pentru a fi acasӑ, toatӑ lumea acasӑ!, trebuie sӑ nu mai audӑ nimeni, nici în româneşte, nici în ungureşte, de luni pânӑ duminicӑ, de dimineaţӑ pânӑ noaptea, cӑ ӑsta-i pӑmântul strӑmoşilor noştri, ba cӑ „unii”, ba „alţii” au fost primii.

Bisericile protestante reformate calvine maghiare pot fi recunoscute cu uşurinţă de departe, deoarece au în vârful turnului o stea ori un cocoş. Aceste simboluri au fost adoptate mai ales în secolul al XVII-lea, în vremea cotrareformei, pentru a marca distincţia clară faţă de bisericile catolice, care au ca simbol crucea.

O școală reprezentativă românească din Regiunea Cernăuți (Ucraina) înseamnă nu numai educație în limba maternă ci și un bastion al culturii românești. Starea de spirit a unei școli reprezentative minoritare este considerată ca și pulsul unei comunități etnice. Așa se întâmplă de fapt în orice parte a Europei, unde – din anumite motive – granițele au fost trase în așa fel încît milioane de oameni sunt nevoiți să se considere minoritari etnici, trăind într-o altă țară, decât în cea care se vorbește limba sa maternă. Gimnaziul nr. 6 Alexandru cel Bun din Cernăuți este fără doar și poate stindardul fidelității față de românism. Gimnaziul și-a căpătat actuala formă administrativă în mai multe etape, bazele acestuia punându-se în anul 1989, odată cu deschiderea primei clase cu predare în limba română în incinta Școlii Medii Ucrainiene nr 5. Peste doi ani se înființează Școala Medie de Cultură Generală nr 29 cu predare în limba română.

BARTÓK a trebuit să-şi părăsească Ungaria natală, în anii în care, patria lui se aliase cu Germania nazistă. Nu putea fi de acord cu o asemenea alianţă, chiar dacă era vorba despre Germania, care susţinea efectiv politica revizionistă a Ungariei, Germania marii culturi europene.. Nu mai recunoaştea Germania tinereţii sale, pentru că era vorba acum, despre o ţară care proclama principii ideologice, cu care BARTÓK nu avea cum să fie de acord. Mediile nord-americane îl cunoşteau şi îl respectau, dar el nu s-a putut niciodată adapta cu adevărat, vieţii din SUA.