Îl leagă de această țară nenumărate fire, inclusiv înrudiri îndepărtate (venite prin dinastia Basarabilor a Țării Românești, mai exact prin urmașii transilvăneni principelui Vlad Dracula) sau mai apropiate (venite prin regina Maria – nepoata reginei Victoria a Marii Britanii – al cărei bust ne veghează în holul acestei universități), dar îl leagă mai ales afinități de suflet, dragostea pentru locuri și pentru oameni, succesiunea de dealuri și de văi a acestui spațiu, câmpurile acoperite cu flori, pădurile și apele străbătute încă de animale sălbatice și de pești și mai ales oamenii primitori, așa cum a mărturisit...

Noi, în cărţile de istorie, am citit că a fost maghiar, şi a fost cel mai mare rege al Ungariei. Voi îi spuneţi Matei/Matia Corvin, românul de pe tronul Ungariei. Am folosit dinadins sintagma „noi” şi „voi”, pentru a ilustra cele două unghiuri din care este privită perspectiva amplasării unui patinoar în jurul statuii ecvestre a lui Mátyás király/Matei/Matia Corvin.

O școală reprezentativă românească din Regiunea Cernăuți (Ucraina) înseamnă nu numai educație în limba maternă ci și un bastion al culturii românești. Starea de spirit a unei școli reprezentative minoritare este considerată ca și pulsul unei comunități etnice. Așa se întâmplă de fapt în orice parte a Europei, unde – din anumite motive – granițele au fost trase în așa fel încît milioane de oameni sunt nevoiți să se considere minoritari etnici, trăind într-o altă țară, decât în cea care se vorbește limba sa maternă. Gimnaziul nr. 6 Alexandru cel Bun din Cernăuți este fără doar și poate stindardul fidelității față de românism. Gimnaziul și-a căpătat actuala formă administrativă în mai multe etape, bazele acestuia punându-se în anul 1989, odată cu deschiderea primei clase cu predare în limba română în incinta Școlii Medii Ucrainiene nr 5. Peste doi ani se înființează Școala Medie de Cultură Generală nr 29 cu predare în limba română.

Englezul rămăsese în Transilvania și în timpul revoluției din 1848, s-a întâlnit chiar și cu Nicolae Bălcescu, încercând să intermedieze încheierea unui tratat între români și maghiari. Între timp, cartea publicată în 1839 a mai apărut în trei ediții, în engleză în 1849, 1850 și 1855.